Job 14

1 L’homme né de la femme! Sa vie est courte, sans cesse agitée.

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Il naît, il est coupé comme une fleur; Il fuit et disparaît comme une ombre.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Et c’est sur lui que tu as l’œil ouvert! Et tu me fais aller en justice avec toi!

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Comment d’un être souillé sortira-t-il un homme pur? Il n’en peut sortir aucun.

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Si ses jours sont fixés, si tu as compté ses mois, Si tu en as marqué le terme qu’il ne saurait franchir,

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Détourne de lui les regards, et donne-lui du relâche, Pour qu’il ait au moins la joie du mercenaire à la fin de sa journée.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Un arbre a de l’espérance: Quand on le coupe, il repousse, Il produit encore des rejetons;

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Quand sa racine a vieilli dans la terre, Quand son tronc meurt dans la poussière,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 Il reverdit à l’approche de l’eau, Il pousse des branches comme une jeune plante.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Mais l’homme meurt, et il perd sa force; L’homme expire, et où est-il?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Les eaux des lacs s’évanouissent, Les fleuves tarissent et se dessèchent;

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Ainsi l’homme se couche et ne se relèvera plus, Il ne se réveillera pas tant que les cieux subsisteront, Il ne sortira pas de son sommeil.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Oh! Si tu voulais me cacher dans le séjour des morts, M’y tenir à couvert jusqu’à ce que ta colère fût passée, Et me fixer un terme auquel tu te souviendras de moi! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Si l’homme une fois mort pouvait revivre, J’aurais de l’espoir tout le temps de mes souffrances, Jusqu’à ce que mon état vînt à changer.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Tu appellerais alors, et je te répondrais, Tu languirais après l’ouvrage de tes mains.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Mais aujourd’hui tu comptes mes pas, Tu as l’œil sur mes péchés;

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Mes transgressions sont scellées en un faisceau, Et tu imagines des iniquités à ma charge.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 La montagne s’écroule et périt, Le rocher disparaît de sa place,

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 La pierre est broyée par les eaux, Et la terre emportée par leur courant; Ainsi tu détruis l’espérance de l’homme.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Tu es sans cesse à l’assaillir, et il s’en va; Tu le défigures, puis tu le renvoies.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Que ses fils soient honorés, il n’en sait rien; Qu’ils soient dans l’abaissement, il l’ignore.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 C’est pour lui seul qu’il éprouve de la douleur en son corps, C’est pour lui seul qu’il ressent de la tristesse en son âme.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.