2 Samuel 22
1 David adressa à l’Éternel les paroles de ce cantique, lorsque l’Éternel l’eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül.
Și David a spus DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l-a eliberat din mâna tuturor dușmanilor săi și din mâna lui Saul;
2 Il dit: L’Éternel est mon rocher, ma forteresse, mon libérateur.
Și a spus: DOMNUL este stânca mea și fortăreața mea și eliberatorul meu;
3 Dieu est mon rocher, où je trouve un abri, Mon bouclier et la force qui me sauve, Ma haute retraite et mon refuge. O mon Sauveur! Tu me garantis de la violence.
Dumnezeul stâncii mele; în el mă voi încrede; el este scutul meu și cornul salvării mele, turnul meu înalt și locul meu de scăpare, salvatorul meu; tu mă salvezi din violență.
4 Je m’écrie: Loué soit l’Éternel! Et je suis délivré de mes ennemis.
Voi chema pe DOMNUL, care este demn de laudă; astfel voi fi salvat din mâna dușmanilor mei.
5 Car les flots de la mort m’avaient environné, Les torrents de la destruction m’avaient épouvanté;
Când valurile morții m-au încercuit, potopurile oamenilor neevlavioși m-au înspăimântat;
Întristările iadului m-au încercuit; capcanele morții m-au întâmpinat. (Sheol h7585)
7 Dans ma détresse, j’ai invoqué l’Éternel, J’ai invoqué mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu à ses oreilles.
În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL și am strigat către Dumnezeul meu; și el mi-a auzit vocea din templul său și strigătul meu a ajuns în urechile lui.
8 La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des cieux frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu’il était irrité.
Atunci pământul s-a zguduit și s-a cutremurat; temeliile cerului s-au mișcat și au fost zguduite, pentru că s-a înfuriat.
9 Il s’élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.
Un fum s-a înălțat din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni s-au aprins prin el.
10 Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.
El de asemenea a aplecat cerurile și a coborât; și întuneric era sub picioarele lui.
11 Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il paraissait sur les ailes du vent.
Și călărea pe un heruvim și zbura; și a fost văzut pe aripile vântului.
12 Il faisait des ténèbres une tente autour de lui, Il était enveloppé d’amas d’eaux et de sombres nuages.
Și a făcut întunericul să fie corturi de jur împrejurul lui, ape întunecoase și nori groși ai cerurilor.
13 De la splendeur qui le précédait S’élançaient des charbons de feu.
Prin strălucirea de dinaintea sa au fost aprinși cărbuni de foc.
14 L’Éternel tonna des cieux, Le Très-Haut fit retentir sa voix;
DOMNUL a tunat din cer și cel Preaînalt și-a înălțat vocea.
15 Il lança des flèches et dispersa mes ennemis, La foudre, et les mit en déroute.
Și a trimis săgeți și i-a împrăștiat; fulgerul și i-a învins.
16 Le lit de la mer apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par la menace de l’Éternel, Par le bruit du souffle de ses narines.
Și albiile apelor au apărut, temeliile lumii s-au dezgolit, la mustrarea DOMNULUI, la pufnirea suflării nărilor sale.
17 Il étendit sa main d’en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;
El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.
18 Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.
M-a eliberat de dușmanul meu puternic și de cei ce m-au urât; fiindcă erau prea puternici pentru mine.
19 Ils m’avaient surpris au jour de ma détresse, Mais l’Éternel fut mon appui.
M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL a fost sprijinul meu.
20 Il m’a mis au large, Il m’a sauvé, parce qu’il m’aime.
M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pentru că a găsit plăcere în mine.
21 L’Éternel m’a traité selon ma droiture, Il m’a rendu selon la pureté de mes mains;
DOMNUL m-a răsplătit conform dreptății mele; mi-a întors conform curăției mâinilor mele.
22 Car j’ai observé les voies de l’Éternel, Et je n’ai point été coupable envers mon Dieu.
Pentru că am ținut căile DOMNULUI și nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu.
23 Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.
Pentru că toate judecățile lui au fost înaintea mea; și cât despre statutele lui, nu m-am depărtat de ele.
24 J’ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.
Am fost de asemenea integru înaintea lui și m-am păzit de nelegiuirea mea.
25 Aussi l’Éternel m’a rendu selon ma droiture, Selon ma pureté devant ses yeux.
De aceea DOMNUL mi-a întors conform dreptății mele, conform curăției mâinilor mele înaintea ochilor săi.
26 Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l’homme droit tu agis selon la droiture,
Cu cel milos te vei arăta milos; și cu omul integru te vei arăta integru.
27 Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.
Cu cel pur te vei arăta pur; și cu cel pervers te vei arăta fără gust.
28 Tu sauves le peuple qui s’humilie, Et de ton regard, tu abaisses les orgueilleux.
Și pe poporul chinuit îl vei salva; dar ochii tăi sunt asupra celor trufași, ca să îi înjosești.
29 Oui, tu es ma lumière, ô Éternel! L’Éternel éclaire mes ténèbres.
Fiindcă tu ești candela mea DOAMNE și DOMNUL îmi va lumina întunericul.
30 Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.
Căci cu tine am alergat asupra unei cete; și cu Dumnezeul meu am sărit peste zid.
31 Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l’Éternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.
Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârșită, cuvântul DOMNULUI este încercat; el este o pavăză pentru toți cei ce se încred în el.
32 Car qui est Dieu, si ce n’est l’Éternel? Et qui est un rocher, si ce n’est notre Dieu?
Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 C’est Dieu qui est ma puissante forteresse, Et qui me conduit dans la voie droite.
Dumnezeu este tăria și puterea mea; și îmi face calea desăvârșită.
34 Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.
El îmi face picioarele ca ale căprioarei și mă așază pe locurile mele înalte.
35 Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l’arc d’airain.
Îmi deprinde mâinile la război, ca brațele mele să frângă un arc de oțel.
36 Tu me donnes le bouclier de ton salut, Et je deviens grand par ta bonté.
Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale; și bunătatea ta m-a făcut mare.
37 Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.
Mi-ai lărgit pașii sub mine, încât picioarele mele nu au alunecat.
38 Je poursuis mes ennemis, et je les détruis; Je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.
Am urmărit pe dușmanii mei și i-am nimicit și nu m-am întors înapoi până nu i-am mistuit.
39 Je les anéantis, je les brise, et ils ne se relèvent plus; Ils tombent sous mes pieds.
Și i-am mistuit și i-am rănit, încât nu erau în stare să se ridice; da, sunt căzuți sub picioarele mele.
40 Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.
Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru bătălie, ai supus sub mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.
41 Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j’extermine ceux qui me haïssent.
Mi-ai dat de asemenea gâturile dușmanilor mei, ca să îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Ils regardent autour d’eux, et personne pour les sauver! Ils crient à l’Éternel, et il ne leur répond pas!
Au privit, dar nu era nimeni să îi salveze; strigau chiar către DOMNUL, dar nu le-a răspuns.
43 Je les broie comme la poussière de la terre, Je les écrase, je les foule, comme la boue des rues.
Atunci i-am pisat mărunt ca țărâna pământului, i-am călcat ca pe noroiul străzii și i-am împrăștiat.
44 Tu me délivres des dissensions de mon peuple; Tu me conserves pour chef des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m’est asservi.
M-ai scăpat de asemenea de luptele poporului meu, m-ai ținut să fiu capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut, mă va servi.
45 Les fils de l’étranger me flattent, Ils m’obéissent au premier ordre.
Străinii mi se vor supune; imediat ce aud, vor asculta de mine.
46 Les fils de l’étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.
Străinii se vor ofili și de teamă vor ieși din locurile lor închise.
47 Vive l’Éternel, et béni soit mon rocher! Que Dieu, le rocher de mon salut, soit exalté,
DOMNUL trăiește; și binecuvântată fie stânca mea; și să fie înălțat Dumnezeul stâncii salvării mele.
48 Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m’assujettit les peuples,
Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate și care doboară popoarele sub mine,
49 Et qui me fait échapper à mes ennemis! Tu m’élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me délivres de l’homme violent.
Și care mă scoate din mâna dușmanilor mei; tu de asemenea m-ai înălțat deasupra celor ce s-au ridicat împotriva mea; m-ai eliberat de omul violent.
50 C’est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Éternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.
De aceea îți voi aduce mulțumiri, DOAMNE, printre păgâni și voi cânta laude numelui tău.
51 Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.
El este turnul salvării pentru împăratul său; și arată milă unsului său, lui David și seminței lui pentru totdeauna.
