< 1 Chroniques 21 >
1 Satan se leva contre Israël, et il excita David à faire le dénombrement d’Israël.
Hagi Israeli vahe zamazeri haviza hunaku Sata'a antahintahi huteno, Israeli vahe hampri antahintahia Devitina ami'ne.
2 Et David dit à Joab et aux chefs du peuple: Allez, faites le dénombrement d’Israël, depuis Beer-Schéba jusqu’à Dan, et rapportez-le-moi, afin que je sache à combien il s’élève.
Ana higeno Deviti'a Joapune sondia vahetema ugote'naza kva vahetaminena amanage huno zamasmi'ne, maka Israeli vahetmima sauti kaziga Besebati'ma evuno noti kaziga Dani mopare'ma mani'naza vahetmina hamprita nampazmia erita eme naminke'na nama'a vahe mani'nazafi kaneno.
3 Joab répondit: Que l’Éternel rende son peuple cent fois plus nombreux! O roi mon seigneur, ne sont-ils pas tous serviteurs de mon seigneur? Mais pourquoi mon seigneur demande-t-il cela? Pourquoi faire ainsi pécher Israël?
Hianagi Joapu'a amanage huno ana kenona hu'ne, Ra Anumzamo'a vahe'a mago'ane 100'a zupa zamazeri rama'a hanigeno, rama'a vahe fore hu'za manigahazanki, rania kini ne'moka nagafare ama zana hu'za nehaze? Zamagra kagri eri'za vahe mani'nazanki, nahigenka Israeli vahera zamavarenka kumipina zamante'za nehane?
4 Le roi persista dans l’ordre qu’il donnait à Joab. Et Joab partit, et parcourut tout Israël; puis il revint à Jérusalem.
Hianagi Deviti'a ana kea ontahi tutu huno huntegeno, maka Israeli mopafi Joapu'a vano nehuno vahera hamprino nampana eriteno, ete Jerusalemi kumatera e'no,
5 Joab remit à David le rôle du dénombrement du peuple: il y avait dans tout Israël onze cent mille hommes tirant l’épée, et en Juda quatre cent soixante-dix mille hommes tirant l’épée.
ana vahe nampana Devitina eme ami'ne. Hagi maka Israeli agu'afima bainati kazinknoma erino ha'ma huga vahetmima hampri'neana 1milien 100tauseni'a vahetminki, Juda mopamofo agu'afina bainati kazinknoma erino ha'ma huga vahetmima hampri'neana, 470tauseni'a vahetami hampri'ne.
6 Il ne fit point parmi eux le dénombrement de Lévi et de Benjamin, car l’ordre du roi lui paraissait une abomination.
Hianagi ana vahe'ma hamprifina Livae naga'ene Benzameni nagara ohamprine. Na'ankure kini ne' Devitima hia kegura Joapu'a musena osuno anara hu'ne.
7 Cet ordre déplut à Dieu, qui frappa Israël.
Hianagi Anumzamo'a vahe'ma hampri'naza zankura musena osuno, Israeli vahetmina knazana zamino zamazeri haviza hu'ne.
8 Et David dit à Dieu: J’ai commis un grand péché en faisant cela! Maintenant, daigne pardonner l’iniquité de ton serviteur, car j’ai complètement agi en insensé!
Ana higeno Deviti'a amanage huno Anumzamofona asmi'ne, nagrama vahe'ma hamprua zamo'a kagri kavurera rankumi hu'noe. Hianagi menina muse hugantoanki eri'za nekamo'na kumira eritrenanto. Na'ankure nagra negi nagi navu'nava hu'noe.
9 L’Éternel adressa ainsi la parole à Gad, le voyant de David:
Anagema higeno'a, Ra Anumzamo'a amanage huno Deviti kasnampa ne' Gatina asmi'ne,
10 Va dire à David: Ainsi parle l’Éternel: Je te propose trois fléaux; choisis-en un, et je t’en frapperai.
vunka Ra Anumzamo'a amanage hie hunka Devitina ome asamio, 3'a zantmi kaveri hugahuanki, anampinti mago huhamprio.
11 Gad alla vers David, et lui dit: Ainsi parle l’Éternel:
Hagi anagema hutegeno'a Gati'a Devitinte eno amanage eme hu'ne, Ra Anumzamo'a amanage hie, kagri'ma kavesinia sua mago huhamprio,
12 Accepte, ou trois années de famine, ou trois mois pendant lesquels tu seras détruit par tes adversaires et atteint par l’épée de tes ennemis, ou trois jours pendant lesquels l’épée de l’Éternel et la peste seront dans le pays et l’ange de l’Éternel portera la destruction dans tout le territoire d’Israël. Vois maintenant ce que je dois répondre à celui qui m’envoie.
3'a kafufima agatontoma hu'za huhamprigahampi, 3'a ikampima ha' vahe'mo'za kazinteti'ma ha'ma eme hutamagatere zampi, 3'a knafima Ra Anumzamo'ma ankero vahe'ama huzmantesige'za Israeli mopafima vahe'ma knazama eme zami'niaza huhamprigahampi kagesa antahitenka, anampinti kavesi'nia su'a mago huhamprige'na Ra Anumzamofona ome asami'neno.
13 David répondit à Gad: Je suis dans une grande angoisse! Oh! Que je tombe entre les mains de l’Éternel, car ses compassions sont immenses; mais que je ne tombe pas entre les mains des hommes!
Anagema higeno Deviti'a amanage huno Gatina asmi'ne, kema nasamina kegura nagra tusigna huanki, atregeno Ra Anumzamo'a agra'a azanuti nazano hunanteku'ma hania zana hunanteno. Na'ankure Agri asunku zamo'a ra hu'neanki, natrenigeno ama mopafi vahe'mo'a nazeri havizana osino.
14 L’Éternel envoya la peste en Israël, et il tomba soixante-dix mille hommes d’Israël.
E'inage higeno Ra Anumzamo'a Israeli vahepina, kefo kri atregeno 70tauseni'a Israeli vene'ne zamahe fri'ne.
15 Dieu envoya un ange à Jérusalem pour la détruire; et comme il la détruisait, l’Éternel regarda et se repentit de ce mal, et il dit à l’ange qui détruisait: Assez! Retire maintenant ta main. L’ange de l’Éternel se tenait près de l’aire d’Ornan, le Jébusien.
Hagi ana nehuno Anumzamo'a Jerusalemi kumara eri haviza hinogu, ankero huntegeno vu'ne. Hianagi ana ankeromo'ma Jerusalemi kuma'ma eri haviza hunaku'ma nehigeno'a, vahe'amofoma zamatama zamiaza Ra Anumzamo'ma negeno, asunku nehuno ana ankerona asmino, hago rama'a knaza zaminanki, ozamahenka zamatro! Hagi ana kema asmi'neana Jebusi vahepinti ne' Onani'ma witi neharea kumapi ana ankeromo'a otinegeno asmi'ne.
16 David leva les yeux, et vit l’ange de l’Éternel se tenant entre la terre et le ciel et ayant à la main son épée nue tournée contre Jérusalem. Alors David et les anciens, couverts de sacs, tombèrent sur leur visage.
Hagi Deviti'a avuma kesga huno keana Ra Anumzamofo ankeromo'a monane mopanemofo kankamumpi otineno, bainati kazima'a azampi erineno Jerusalemi kumatega azana rusute'negeno ke'ne. E'i ana'ma higeno'a Deviti'ene maka ranra vahe'tmimo'zanena zamasunku kukenazmi hu'ne'za zamavugosaregati mopafi mase'naze.
17 Et David dit à Dieu: N’est-ce pas moi qui ai ordonné le dénombrement du peuple? C’est moi qui ai péché et qui ai fait le mal; mais ces brebis, qu’ont-elles fait? Éternel, mon Dieu, que ta main soit donc sur moi et sur la maison de mon père, et qu’elle ne fasse point une plaie parmi ton peuple!
Hagi Deviti'a Anumzamofona amanage huno asami'ne, Nagra huge'za vahera hampri'zage'na, nagra kagri kavurera tusi'a kefo navu'nava hu'na kumira hu'noe. Hianagi sipisipi afu'mo'ma hiaza huno ama vahe'mokizmia hazenkezmia omane'ne. Zamagra nahazenke hu'naze? Ra Anumzamoka karimpahezana atregeno nagrite'ene naganire'ene eno. Hianagi ama vaheka'a mago hazenkea osu'nazanki zamahe ofrio.
18 L’ange de l’Éternel dit à Gad de parler à David, afin qu’il montât pour élever un autel à l’Éternel dans l’aire d’Ornan, le Jébusien.
Anagema higeno'a Ra Anumzamofo ankeromo'a Gatina amanage huno asmi'ne, kagra vunka Devitina amanage hunka ome asmio, Jebusi ne' Onani'ma witi honama neharea kumapi marerinka Ra Anumzamofo kresramna vu ita ome tro huo hunka ome asamio.
19 David monta, selon la parole que Gad avait prononcée au nom de l’Éternel.
Higeno Deviti'a Ra Anumzamo'ma Gati'ma asamigeno'ma Ra Anumzamofo agifima eme asmia kea amage anteno, ana zana ome tro hunaku mareri'ne.
20 Ornan se retourna et vit l’ange, et ses quatre fils se cachèrent avec lui: il foulait alors du froment.
Hagi Onani'a witi hona'a refuzafupeno neharereti ana ankerona rukrahe huno ke'ne. Hagi 4'a ne' mofavre'ramima'amo'zama agri'enema mani'ne'za witima nehararetira ana ankeroma nege'za koro fre'za ome fraki'naze.
21 Lorsque David arriva auprès d’Ornan, Ornan regarda, et il aperçut David; puis il sortit de l’aire, et se prosterna devant David, le visage contre terre.
Hagi Onani'ma mani'nere Deviti'a egeno, Onani'a negeno witima nehareretira atreno vuno avugosaregati mopafi umaseno ragi ami'ne.
22 David dit à Ornan: Cède-moi l’emplacement de l’aire pour que j’y bâtisse un autel à l’Éternel; cède-le-moi contre sa valeur en argent, afin que la plaie se retire de dessus le peuple.
Hagi anante Deviti'a amanage huno Onanina asmi'ne, witi honama neharana kumaka'a namige'na, knare mizanteti miza hu'na Ra Anumzamofontegama kresramnavu ita tro hanenkeno, krireti'ma vahe'ma zamazeri havizama nehia knazana eri atreno.
23 Ornan répondit à David: Prends-le, et que mon seigneur le roi fasse ce qui lui semblera bon; vois, je donne les bœufs pour l’holocauste, les chars pour le bois, et le froment pour l’offrande, je donne tout cela.
Higeno Onani'a Devitina amanage huno asmi'ne, kini nera ranimoka, amne erinka nazano hunaku'ma hanana zana huo. Hagi Kresramanama vanana zana nagra bulimakao afura negami'na, witi honama refuzafu'nepoa zafaramina kamisugenka tevea hanavazinka Kresramana vugahane. Hagi witi ofama hanana witiramina nagrake'za maka kamisugenka ofa hugahane.
24 Mais le roi David dit à Ornan: Non! Je veux l’acheter contre sa valeur en argent, car je ne présenterai point à l’Éternel ce qui est à toi, et je n’offrirai point un holocauste qui ne me coûte rien.
Hianagi Deviti'a amanage huno Onanina asmi'ne, i'o, nagra knare mizanteti mika zanka'a mizasegahue. Hagi nagrama amuho hunama eri fore'ma osu'nesua zana kagripintira erige, amnea anazana eri'na Ra Anumzamofontega tevefima kre fananene hu ofa osugahue.
25 Et David donna à Ornan six cents sicles d’or pour l’emplacement.
Anage nehuno Deviti'a kna'amo'a 7kilo hu'nea goli Onanina amino witi honama neharea kuma'a mizase'ne.
26 David bâtit là un autel à l’Éternel, et il offrit des holocaustes et des sacrifices d’actions de grâces. Il invoqua l’Éternel, et l’Éternel lui répondit par le feu, qui descendit du ciel sur l’autel de l’holocauste.
Hagi ana kumapi Deviti'a Ra Anumzamofo kre sramnavu ita trohuno tevefima kre fananehu ofane, arimpa fru ofanena kresramna vu'ne. Hagi Deviti'ma nunamuma higeno'a, Ra Anumzamo'a Deviti nunamuna nentahino, monafinti teve atregeno eramino ana ofama kre sramnavu itare'ma me'neana eme tefanane hu'ne.
27 Alors l’Éternel parla à l’ange, qui remit son épée dans le fourreau.
Ana hutegeno Ra Anumzamo'a ankeromofona asamigeno, bainati kazima'a anoma'afi ete vazinte'ne.
28 A cette époque-là, David, voyant que l’Éternel l’avait exaucé dans l’aire d’Ornan, le Jébusien, y offrait des sacrifices.
Hagi Deviti'ma keama Jebusi ne' Onani'ma witima neharea kumapima Ra Anumzamo'ma nunamuma'ama antahino nonama huntegeno'a, anante ofaramina kresramna vu'ne.
29 Mais le tabernacle de l’Éternel, construit par Moïse au désert, et l’autel des holocaustes, étaient alors sur le haut lieu de Gabaon.
E'ina knafina Ra Anumzamofo seli mono noma Mosese'ma hagege kokampima ki'nea mono none, Kresramana vu itanena mono'ma nehaza kumate Gibioni me'ne.
30 David ne pouvait pas aller devant cet autel pour chercher Dieu, parce que l’épée de l’ange de l’Éternel lui avait causé de l’épouvante.
Ana hu'negu Deviti'a Gibionia vuno Anumzamofona avesizana ome antahigeno onke'ne. Na'ankure Ra Anumzamofo ankeromofo bainati kazinku koro huno ovu'ne.