Proverbes 14
1 Les femmes sages bâtissent leurs maisons; l'insensée les détruit de ses mains.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Celui qui marche droit craint le Seigneur; celui qui s'avance en des voies tortueuses sera déshonoré.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 Une verge d'orgueil sort de la bouche des insensés; les lèvres des sages les gardent eux-mêmes.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Où il n'y a point de bœufs, la crèche est vide; où il y a abondance de grains, la force des bœufs est manifeste.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Le témoin fidèle ne ment pas; le faux témoin est un brandon de mensonges.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Tu chercheras la sagesse parmi les méchants, et tu ne la trouveras pas; auprès des sages, le discernement est sous ta main.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Toutes choses sont contraires à l'insensé; des lèvres sages sont l'arme de la doctrine.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 La sagesse des habiles éclaire leurs voies; l'irréflexion des insensés les conduit à l'erreur.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Les demeures des méchants ont besoin d'être purifiées; la maison des justes est agréable.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Le cœur de l'homme est inquiet; son âme est triste, et, lorsqu'il se réjouit, c'est qu'il ne se mêle point de honte à sa joie.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 Les maisons des impies seront effacées; les tentes des cœurs droits resteront debout.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Il est une voie qui aux hommes semble droite; mais elle aboutit aux abîmes de l'enfer. (questioned)
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 La tristesse ne se mêle point aux joies sages; toujours le deuil succède aux fausses joies.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Le cœur audacieux s'enorgueillit de ses voies; l'homme bon se complaît en ses pensées.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 L'ingénuité est crédule; l'expérience mène aux regrets.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Le sage a peur et se détourne du méchant; l'insensé, confiant en lui- même, se mêle aux pervers.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 L'homme irascible agit sans réflexion; l'homme sensé supporte beaucoup.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Les insensés ont le mal en partage; l'homme habile est maître de la science.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Les mauvais tomberont devant les bons; les impies seront des serviteurs aux portes des justes.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 On n'aime pas les amis des pauvres; mais les amis des riches sont nombreux.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Mépriser les indigents, c'est pécher; avoir compassion des pauvres, c'est se ménager la plus grande joie.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Les cœurs égarés songent au mal; les bons songent à la miséricorde et à la vérité; ceux qui commettent le mal ne connaissent ni miséricorde ni vérité; les miséricordes et la fidélité sont à ceux qui font le bien.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 Tout homme diligent a le superflu; tout homme ami des douceurs et des plaisirs sera dans l'indigence.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 La couronne des sages est l'activité; le travail des injustes est mauvais.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Le témoin fidèle délivrera son âme du mal; le témoin trompeur est un brandon de mensonges.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 Dans la crainte du Seigneur est l'espérance de la force; il laissera à ses enfants un appui.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 Les commandements du Seigneur sont une source de vie; ils nous font détourner des pièges de la mort.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 La gloire d'un roi est dans la multitude de la nation; son affliction, dans le petit nombre de ses sujets.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 L'homme patient est un vrai sage; l'impatient, un insensé.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 L'homme qui a bon cœur est le médecin de l'âme; un cœur trop sensible est un ver qui ronge les os.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Tromper l'indigent, c'est irriter son Créateur; celui qui honore Dieu a compassion du pauvre.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 L'impie sera rejeté à cause de sa malice; l'homme ferme en sa propre sainteté est vraiment juste.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 Dans le bon cœur d'un homme on trouve la sagesse; on ne la trouvera pas dans le cœur de l'insensé.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 La justice élève une nation; les péchés amoindrissent un peuple.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 Le serviteur prudent est agréable au prince, et par sa dextérité il évite la disgrâce.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
