Job 30
1 Maintenant les plus chétifs me raillent; ils me réprimandent longuement; des gens dont j'estimais les pères moins que les chiens de mes troupeaux!
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 A quoi m'eût servi la force de leurs mains? Toute heureuse faculté chez eux avait péri.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Race stérile, indigente, affamée, à peine échappée du désert ou de la prison, aux prises avec la misère,
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Qui se formait en cercle autour du crieur d'aliments, des pauvres aliments dont elle se repaît; honteuse, avilie dénuée de tout ce qui est bon, rongeant des racines d'arbres tant sa faim était grande.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Des voleurs qui faisaient irruption chez moi,
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Et dont les demeures étaient les cavernes des rochers.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Ils mêleront leurs cris à des voix harmonieuses, eux qui vivent sous des vignes sauvages!
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Fils d'insensés, d'êtres dégradés; noms et honneurs éteints sur la terre.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Je suis maintenant pour eux comme une cithare, je suis le sujet de leur vain bruit.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Je suis pour eux un objet d'horreur; ils se tiennent loin de moi, et ils ne m'ont pas épargné leur salive.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Car le Seigneur a ouvert son carquois pour me frapper, et ils ont rejeté le frein que leur imposait ma présence.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Ils se sont insurgés contre la postérité de mes biens: ils ont étendu le pied, et ont fait passer sur moi le sentier de la perdition.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Ils ont piétiné sur ma voie; ils m'ont dépouillé de ma robe, parce que le Seigneur m'a pris pour but de ses flèches.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Dieu m'a traité comme il lui a plu; je suis souillé de plaies.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Les souffrances m'accablent: mon espoir s'est envolé comme un souffle et mon salut comme une nuée.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Ma vie se dissipe par toutes les parties de mon corps; mes jours sont pleins de douleurs.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 La nuit mes os s'entre-choquent et mes nerfs se dissolvent.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Dieu m'a saisi avec force par mon manteau; il m'a étreint comme le collier de ma tunique.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Vous m'avez estimé non plus que de la boue, ô Seigneur! une part de moi est déjà cendre et terre.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Je vous ai invoqué, vous ne m'écoutez pas, et eux ils se sont tenus près de moi, et ils m'ont examiné.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Et ils sont venus à moi sans miséricorde, et vous m'avez châtié d'une main sévère.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Vous m'avez livré aux douleurs et vous avez éloigné de moi le salut.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Car je sais que la mort me broiera et que la terre est la demeure de tout être mortel.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Plût à Dieu que je me fusse dompté moi-même ou qu'à ma demande un autre l'eût fait!
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Moi qui ai pleuré sur tous les affligés, qui ai gémi sur tout homme dans le malheur;
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Moi qui ne m'appliquais qu'au bien; c'est pour moi surtout que se lèvent des jours remplis de peines.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Mes entrailles bouillonnent et rien ne les calme; le temps de la pauvreté a marché plus vite que moi.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Quoique gémissant, j'avais marché sans frein; quand, après avoir jeté un cri, j'ai été forcé de m'arrêter au milieu du peuple.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Je suis devenu frère des oisillons, compagnon des passereaux.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 J'ai la peau et les os noircis par la fièvre.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Ma cithare a fait place aux pleurs et mes chants aux sanglots.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
