Job 3
1 Après cela Job ouvrit la bouche
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 et il maudit son premier jour, disant:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Périsse le jour où je suis né et cette nuit où ils dirent: Un homme est conçu.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Que cette nuit reste obscure; que d'en haut jamais le Seigneur ne la rappelle; que jamais lueur ne vienne l'éclairer.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Que les ténèbres et les ombres de la mort s'en emparent: qu'un sombre tourbillon l'enveloppe; maudits soient ce jour
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Et cette nuit; que l'obscurité la prenne; qu'elle ne compte pas dans les temps de l'année, et que dans les mois elle ne soit pas comprise.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Mais qu'elle ne soit que douleur; qu'on n'y voie jamais joie ni fête.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Qu'elle soit maudite de Celui qui fait de ce jour un jour maudit et qui peut maîtriser le grand monstre marin.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Que les étoiles de cette nuit soient éclipsées; qu'elle ne cesse point; que la lumière ne lui revienne jamais; qu'elle ne voie plus lever l'astre qui annonce l'aurore.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Car cette nuit n'a point clos des portes du ventre de ma mère: elle n'a point détourné de mes yeux la douleur.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Pourquoi ne suis-je pas mort dans les entrailles qui m'ont enfanté? Pourquoi ne suis-je pas mort, aussitôt que j'en suis sorti?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Pourquoi des genoux m'ont-ils recueilli? Pourquoi ai-je sucé des mamelles?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Car, couché, je serais maintenant tranquille; endormi, je me reposerais,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Avec les rois arbitres de la terre, qui s'enorgueillissaient de leurs épées;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Ou avec les grands qui possédaient beaucoup d'or et comblaient d'argent leurs demeures;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Ou comme un fœtus avorté; ou comme les enfants nouveau-nés qui n'ont point vu la lumière.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Dans ce lieu-là les impies ont consumé le feu de leur fureur; et ceux dont le corps a été brisé de fatigue ont trouvé le repos.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Et, avec eux, la foule qui n'a jamais entendu la voix du collecteur.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Et le petit et le grand; et le serviteur qui a redouté son maître.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Pourquoi le jour a-t-il été donné à ceux qui sont dans l'amertume; et la vie, aux âmes pleines de douleurs?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Ceux-là désirent la mort et ne l'obtiennent pas, semblables à l'homme qui creuse en vain cherchant un trésor,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Et que la joie transporte s'il vient à le trouver.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 La mort est le repos de l'homme, car Dieu l'a éprouvé à son gré.
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Les gémissements me sont venus avant ma nourriture, et je pleure saisi de crainte.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Car ce que j'avais redouté m'a atteint; ce que j'avais pressenti s'est réalisé.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Je n'ai point vécu en paix; je n'ai eu ni calme ni repos, et la colère m'est venue.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
