Jonas 4
1 Jonas en conçut un grand déplaisir et se mit en colère.
Dar aceasta a displăcut foarte mult lui Iona şi s-a mâniat foarte tare.
2 Et il adressa à l’Eternel cette prière: "Hélas! Seigneur, n’est-ce pas là ce que je disais étant encore dans mon pays? Aussi m’étais-je empressé de fuir à Tarsis. Car je savais que tu es un Dieu clément et miséricordieux, plein de longanimité et de bienveillance, prompt à revenir sur les menaces.
Şi s-a rugat DOMNULUI şi a spus: Te rog, DOAMNE, nu era aceasta spusa mea, când eram încă în ţara mea? De aceea am fugit înainte la Tarsis, pentru că am ştiut că eşti un Dumnezeu cu har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate şi te pocăieşti de la rău.
3 Et maintenant, ô Eternel, de grâce, ôte-moi la vie; car la mort pour moi est préférable à la vie."
De aceea acum, DOAMNE, te implor, ia viaţa de la mine, pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.
4 L’Eternel répondit: "Est-ce à bon droit que tu t’affliges?"
Atunci DOMNUL a spus: Faci tu bine că te mânii?
5 Jonas, étant sorti de Ninive, s’était établi à l’orient de la ville; là il s’était dressé une cabane sous laquelle il s’était assis à l’ombre, dans l’attente de ce qui se passerait dans la ville.
Astfel Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat în partea de est a cetăţii şi acolo şi-a făcut o colibă şi a stat jos la umbră lângă ea, până când va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.
6 Or, le Seigneur Dieu fit pousser un ricin qui s’éleva au-dessus de Jonas pour ombrager sa tête et le consoler de sa douleur. Jonas ressentit une grande joie au sujet du ricin.
Şi DOMNUL Dumnezeu a pregătit o plantă şi a făcut-o să se ridice peste Iona, ca să fie o umbră deasupra capului său, ca să îl scape din mâhnirea lui. Astfel Iona s-a veselit cu mare bucurie pentru [acea] plantă.
7 Mais dès l’aube du lendemain, ce même Dieu suscita un ver qui rongea le ricin, de sorte qu’il se dessécha.
Dar Dumnezeu a pregătit un vierme când dimineaţa s-a ridicat în ziua următoare şi viermele a lovit planta aşa că aceasta s-a uscat.
8 Puis, quand le soleil fut levé, Dieu fit souffler un vent d’Est étouffant, et le soleil darda ses feux sur la tête de Jonas, qui en fut accablé. Alors il se souhaita la mort à lui-même, et il dit: "La mort vaudrait mieux pour moi que la vie."
Şi s-a întâmplat, când soarele a răsărit, că Dumnezeu a pregătit un vânt arzător din est; şi soarele a bătut peste capul lui Iona, încât el a leşinat şi a dorit în el însuşi să moară şi a spus: Mai bine este pentru mine să mor decât să trăiesc!
9 Et Dieu dit à Jonas: "Est-ce à bon droit que tu te chagrines à cause de ce ricin?" Il répondit: "Je m’en chagrine à bon droit, au point de désirer la mort."
Şi Dumnezeu i-a spus lui Iona: Faci tu bine că te mânii din cauza plantei? Iar el a spus: Fac bine că mă mânii, până la moarte!
10 L’Eternel répliqua: "Quoi! tu as souci de ce ricin qui ne t’a coûté aucune peine, que tu n’as point fait pousser, qu’une nuit a vu naître, qu’une nuit a vu périr:
Atunci DOMNUL a spus: Ai avut milă de plantă, pentru care nu ai muncit, nici nu ai făcut-o să crească; ea care într-o noapte s-a ridicat şi într-o noapte a pierit.
11 et moi je n’épargnerais pas Ninive, cette grande ville, qui renferme plus de douze myriades d’êtres humains, incapables de distinguer leur main droite de leur main gauche, et un bétail considérable!"
Şi nu ar trebui să cruţ Ninive, acea mare cetate, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu pot să discearnă între dreapta lor şi stânga lor; şi de asemenea multe vite?
