< 2 Samuel 2 >

1 Ensuite David consulta le Seigneur, en disant: "Dois-je monter dans quelqu’une des villes de Judée?" Le Seigneur lui répondit: "Monte. Où monterai-je? dit David." Il répondit: "A Hébron."
Hagi ana knazama fore'ma hutegeno, Deviti'a Ra Anumzamofona antahigeno, Nagra knare Juda vahe'mokizmi mago rankumapina vugahufi? Higeno Ra Anumzamo'a asamino, Umarerio higeno Deviti'a mago'ane antahigeno, Ina kumate nagra vugahue? Higeno Ra Anumzamo'a kenona'a huno, Hebroni vugahane.
2 Et David s’y rendit ainsi que ses deux femmes, Ahinoam, de Jezreël, et Abigaïl, veuve de Nabal le Carmélite.
Higeno Deviti'a tare a'trema'a Jezrieli kumateti a' Ahinoamune, Karmeli kumate ne' Nebali kento a'ma eri'nea Abigeline nezanavreno vu'ne.
3 David y fit aussi monter ses compagnons, chacun avec sa famille, et ils s’établirent dans le canton de Hébron.
Hagi Deviti'a agranema mani'naza vene'nene, a'mofavre'zaminena zamavarege'za magoka mareri'za Hebroni kumate megagi'nea kumatamimpi umani'naze.
4 Les hommes de Juda vinrent y sacrer David roi de la maison de Juda; et l’on annonça à David que les gens de Jabès-Galaad avaient enseveli Saül.
Hagi anantega umani'nazage'za, Juda vahe'mo'za e'za Devitina masavena eme tagi'za frenente'za Juda vahe kinia azeri oti'naze. Hagi mago'a vahe'mo'za Devitina eme asamiza, Jabesh-Giliat vahe'mo'za Soli avufga eri'za ome asente'naze.
5 David envoya des messagers aux gens de Jabès-Galaad pour leur dire: "Soyez bénis de l’Eternel, pour cette bonne œuvre que vous avez pratiquée envers Saül, notre maître, en lui donnant la sépulture!
Hazageno Deviti'a Jabes-Giliati vahetega kema erino vu vahera anage huno huzmante'ne, Ra Anumzamo'a knare tamavutamava huta rankvatamimofo Soli avufgama erisentazarera, asomu huramante'nie.
6 A son tour, que le Seigneur vous traite avec bienveillance et fidélité! Et moi aussi je vous témoignerai la même faveur pour avoir agi de la sorte.
Hagi menina Ra Anumzamo'a vagaore avesizanteti avesineramantena, knare tamavu'tamava'ma hazarera nagranena tamagrira knare navu'nava huramantegahue.
7 Maintenant, que vos mains soient fermes et montrez-vous gens de cœur, votre maître Saül étant mort et la maison de Juda m’ayant sacré son roi."
E'ina hu'negu menina tamagra oti hanavenetita, koro osu hanavetita maniho. Na'ankure rantimo Soli'a hago frigeno, Juda vahe'mo'za kini maninka kegava huranto hu'za masave frenante'za kinia nazeri oti'naze.
8 Or, Abner, fils de Ner, chef de l’armée de Saül, avait pris Isboseth, fils de Saül, l’avait fait passer à Mahanaïm,
Hu'neanagi ana'ma nehigeno'a, Soli sondia vahete kva ne' Neri nemofo Abna'a Soli nemofo Is-bosetina avreno Mahanaimi kumate vu'ne.
9 et proclamer roi sur le Galaad, sur les Achourites, sur Jezreël, sur Ephraïm, Benjamin et tout Israël.
Hagi ana kumatega agra huama huno, Giliati vahete'ene, Asuri vahete'ene, Jezrili vahete'ene, Efraemi vahete'ene, Benzameni vahete'ene Asuri mopafima nemaniza vahe'ene mika Israeli vahe kini manisie huno Is-bosetina azeri oti'ne.
10 Isboseth, fils de Saül, était âgé de quarante ans lorsqu’il devint ainsi roi d’Israël, et il régna deux ans. La maison de Juda seule s’attacha à David.
Hagi Soli nemofo Is-boseti'a 40'a kafu hu'neno, Israeli vahe kinia mani'ne. Hagi agra Mahanaimi mani'neno tare kafufi kini eri'zana eri'ne. Hianagi Juda vahe'mo'za Deviti amage ante'naze.
11 Or, la durée du temps où David régna à Hébron sur la maison de Juda fut de sept ans et six mois.
Hagi Deviti'a Hebroni kumara rankuma'a tro huno mani'neno, 7ni'a kafugi 6'a ikampi Hebroni kumatera Juda vahe kinia mani'ne.
12 Abner, fils de Ner, et les autres serviteurs d’Isboseth, fils de Saül, sortirent de Mahanaïm dans la direction de Gabaon.
Hagi Neri nemofo Abna'a Soli nemofo Is-boseti eri'za vahetami nezamavareno, Mahanaimi kumara atreno Gibeoni kumate vu'ne.
13 Joab, fils de Cerouya, et les autres serviteurs de David sortirent aussi, et ils se rencontrèrent mutuellement près de la piscine de Gabaon; les uns s’arrêtèrent d’un côté de la piscine, les autres du côté opposé.
Hagi anama nehiana Zeruia nemofo Joapu'a Deviti sondia vahera nezamavareno Gibeoni tinkerire ome tutagiha huzmante'naze. Hagi ana vahe'mo'za ana tirumofo kantugama umani emani hu'naze.
14 Et Abner dit à Joab: "Que les plus jeunes s’avancent et s’escriment devant nous!" Joab répondit: "Qu’ils s’avancent!"
Anante Abna'a Joapuna asamino, Nehazaveramina hanunke'za zamazankno ha' hanaze huno higeno Joapu'a ana kerera, knarere huno hu'ne.
15 Ils s’avancèrent en nombre égal, douze Benjamites, du parti d’Isboseth, fils de Saül, et douze des serviteurs de David.
Higeno 12fu'a vahera Benzameni nagapinti vahe Soli nemofo Is-boseti kaziga huhamprintageno, Deviti sondia vahepintira 12fu'a vahe huhampri zamante'naze.
16 Ils se prirent mutuellement par la tête, passèrent leur épée dans le flanc l’un de l’autre, et tombèrent ensemble. On appela cet endroit "le Champ des Courim de Gabaon".
Hagi ana'ma hutage'za ana vahe'mo'za zamazeri zamente hute'za, ha'hu'za bainati kazinteti zamasoparega orefri are fri hu'za tarega kaziga vahe'mo'za ufrinte efrinte maka'mo'za hu'naze. Ana hu'nagu e'i ana Gibioni kumakura, bainati kumare hu'za nehaze.
17 Le combat fut très âpre ce jour-là. Abner et les gens d’Israël furent battus par les serviteurs de David.
Hagi ana zupa ha'mo'a ra higeno, Deviti sondia vahe'ene, Abna sondia vahe enena ra ha nehazageno, Deviti naga'mo'za ana hara huzamagatere'naze.
18 Or, là se trouvaient les trois fils de Cerouya: Joab, Abisar et Assahel, Assahel aux pieds légers comme ceux des chevreuils de la plaine.
Hagi ana hapina 3'a Jeruia mofavrezaga, Joapuki, Abisaiki, Asaheliki hu'za Deviti sondia vahera mani'naze. Hagi Asaheli'a dia afukna hu'neankino, agamareno vaniana ame huno vugahie.
19 Assahel poursuivit Abner et s’attacha à ses pas sans s’écarter à droite ni à gauche.
Ana hu'negu Asaheli'a keganti kegama osu Abnana rotago huno nevigeno,
20 Abner, se retournant, lui dit: "Est-ce bien toi, Assahel? C’Est moi", répondit-il.
Abna'a freno nevifinti rukrehe huno, Kagra Asaheligo? Higeno agra kenona huno, Izo nagre.
21 Abner lui dit: "Oblique à droite ou à gauche, saisis-toi d’un de ces jeunes gens et prends son armure." Mais Assahel ne voulut pas cesser de le poursuivre.
Higeno Abna'a anage huno asami'ne, Rukrahe hunka mago'a sondia vahe zamahenka ha'zazmia erio, hu'neanagi Asaheli'a ananke'a ontahi rotago huno vu'ne.
22 Abner insista en disant à Assahel: "Eloigne-toi de moi. Pourquoi veux-tu que je te renverse mort à terre, et comment oserais-je ensuite regarder en face ton frère Joab?"
Ana higeno Abna'a Asahelina asamino, Narotogoa osunka natrenka vuo. Hagi anama osanankena kagri'ma kahezankura navesra hie. Hagi kagri'ma kahesu'na nankna hu'na negafu Joapu avurera vugahue?
23 Comme il refusait de s’éloigner, Abner le frappa du revers de sa lance, qui l’atteignit dans l’aine et ressortit par derrière; il tomba et mourut sur place. Et tous ceux qui arrivaient à l’endroit où Assahel était tombé mort s’y arrêtaient.
Hu'neanagi Asaheli'a ana ke'a ontahino, rotago huno vigeno Abna'a krugru keve'areti regeno amagenafinti uhanatigeno, anante frino traka hu'nege'za maka sondia vahe'mo'zama anante'ma ne-eza eme oti'naze.
24 Joab et Abisaï poursuivirent Abner. Le soleil était couché lorsqu’ils arrivèrent à la colline d’Amma, en face de Ghiah, dans la direction du désert de Gabaon.
Hianagi anama hige'nea Joapuke Abisaikea zagema ufre'zama nehigekea Abnana rotago huke, Gia tavaonte Amae nehaza agonare zage hanati kaziga Gibeoni ka'ma kokantega vu'nea kante e'na'e.
25 Les Benjamites se groupèrent autour d’Abner, formant ainsi un seul faisceau, et ils s’arrêtèrent au sommet d’une colline.
Anante Benzameni nagapinti vahe'mo'za omeri atru hu'za eri mago hute'za, Abna amagenare hu'za mago agonare ha' hunaku oti'naze.
26 Alors Abner, appelant Joab, lui dit: "L’Épée ne cessera donc pas de dévorer? Ne sais-tu pas que cela finira tristement? Jusqu’à quand donc t’abstiendras-tu d’engager ce peuple à ne plus poursuivre ses frères?
Hagi Abna'a Joapuna ke'zanke humino, tagra amanara huta hara huvava huta vugahupi? Henka ra knazampima ufresuna zankura kenka antahinkara nosampi? Hagi nankna zupa sondia vaheka'a zamasamisanke'za zamafuhe'ima zamarotagoma nehaza zana atregahaze?
27 Par le Dieu vivant! répondit Joab, si tu n’avais parlé, ils se seraient, dès le matin, séparés les uns des autres."
Higeno Joapu'a kenona huno, Tamage mani'nea Anumzamofo avufi kasamuanki, kagra e'inahu kea osantesina nagri vahe'mo'za tamarotago huvava hu'za nevazageno masa hisine.
28 Et Joab sonna du cor, et toute la troupe s’arrêta, cessa de poursuivre Israël, et ils renoncèrent à batailler.
Hagi anante Joapu'a ufe rege'za zamarotagoma nehaza vahe'mo'za umani'za, mago'ane hara osu'naze.
29 Abner et ses hommes parcoururent la plaine toute cette nuit, traversèrent le Jourdain, passèrent tout le Bitron et atteignirent Mahanaïm.
Hagi ana kenageke Abna'a sondia vahe'ane Araba vu'za Jodani agupofi vute'za, ti rakahe'za Bitroni vute'za, Mahanaim uhanati'naze.
30 Pour Joab, il avait cessé de poursuivre Abner et rassemblé toute sa troupe. Parmi les serviteurs de David, il manquait dix-neuf hommes, plus Assahel.
Hagi Joapu'ma Abnama rotagoma nehiretira atreno, vuno sondia vahetamina ome zamazeri atru huno keana, Asaheli'ene 19ni'a Deviti sondia vahera omani'nazageno ke'ne.
31 Mais les serviteurs de David avaient, tant des Benjamites que des gens d’Abner, frappé à mort trois cent soixante hommes.
Hianagi Deviti sondia vahe'mo'za, Abna sondia vahe'ma Benzameni naga'ma e'nazana 360'a vahe zamahe'naze.
32 On emporta Assahel et on l’enterra dans le sépulcre de son père, à Bethléem. Joab et ses hommes marchèrent toute la nuit et arrivèrent à Hébron avec le jour.
Hagi Abna'ene sondia vahe'amo'za Asaheli avufga eri'za nefama asente'naza havegampi Betlehemu ome asente'naze. Ana hute'za Joapu'ene agranema vu'naza sondia vahe'mo'za ana kenageke eva eva hu'za, Hebroni ehanatizageno kora eme atumasa hu'ne.

< 2 Samuel 2 >