Psaumes 104
1 Mon âme, bénis l’Éternel! Éternel, mon Dieu, tu es merveilleusement grand, tu es revêtu de majesté et de magnificence!
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Il s’enveloppe de lumière comme d’un manteau; il étend les cieux comme une tenture.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Il joint les poutres de ses chambres hautes dans les eaux; il fait des nuées son char; il se promène sur les ailes du vent.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Il fait ses anges des esprits, et ses serviteurs des flammes de feu.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Il a fondé la terre sur ses bases; elle ne sera point ébranlée, à toujours et à perpétuité.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Tu l’avais couverte de l’abîme comme d’un vêtement, les eaux se tenaient au-dessus des montagnes:
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 À ta menace, elles s’enfuirent; à la voix de ton tonnerre, elles se hâtèrent de fuir: –
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Les montagnes s’élevèrent, les vallées s’abaissèrent, au lieu même que tu leur avais établi; –
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Tu leur as mis une limite qu’elles ne dépasseront point; elles ne reviendront pas couvrir la terre.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Il a envoyé les sources dans les vallées: elles coulent entre les montagnes;
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Elles abreuvent toutes les bêtes des champs; les ânes sauvages y étanchent leur soif.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Les oiseaux des cieux demeurent auprès d’elles; ils font résonner leur voix d’entre les branches.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 De ses chambres hautes, il abreuve les montagnes; la terre est rassasiée du fruit de tes œuvres.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Il fait germer l’herbe pour le bétail, et les plantes pour le service de l’homme, faisant sortir le pain de la terre,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 Et le vin qui réjouit le cœur de l’homme, faisant reluire son visage avec l’huile; et avec le pain il soutient le cœur de l’homme.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Les arbres de l’Éternel sont rassasiés, les cèdres du Liban, qu’il a plantés,
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Où les oiseaux font leurs nids. Les pins sont la demeure de la cigogne.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Les hautes montagnes sont pour les bouquetins; les rochers sont le refuge des damans.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Il a fait la lune pour les saisons; le soleil connaît son coucher.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Tu amènes les ténèbres, et la nuit arrive: alors toutes les bêtes de la forêt sont en mouvement;
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Les lionceaux rugissent après la proie, et pour demander à Dieu leur nourriture…
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Le soleil se lève: ils se retirent, et se couchent dans leurs tanières.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 [Alors] l’homme sort à son ouvrage et à son travail, jusqu’au soir.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Que tes œuvres sont nombreuses, ô Éternel! tu les as toutes faites avec sagesse. La terre est pleine de tes richesses.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Cette mer, grande et vaste en tous sens! Là se meuvent sans nombre des animaux, les petits avec les grands;
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Là se promènent les navires, [là] ce léviathan que tu as formé pour s’y ébattre.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Tous s’attendent à toi, afin que tu leur donnes leur nourriture en son temps.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Tu leur donnes, ils recueillent; tu ouvres ta main, ils sont rassasiés de biens.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Tu caches ta face, ils sont troublés; tu retires leur souffle, ils expirent et retournent à leur poussière.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Tu envoies ton esprit: ils sont créés, et tu renouvelles la face de la terre.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 La gloire de l’Éternel sera à toujours; l’Éternel se réjouira en ses œuvres.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Il regarde vers la terre, et elle tremble; il touche les montagnes, et elles fument.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Je chanterai à l’Éternel durant ma vie, je chanterai des cantiques à mon Dieu tant que j’existerai.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Que ma méditation lui soit agréable; moi, je me réjouirai en l’Éternel.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Les pécheurs prendront fin de dessus la terre, et les méchants ne seront plus. Mon âme, bénis l’Éternel! Louez Jah!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
