Proverbes 14
1 La sagesse des femmes bâtit leur maison, mais la folie la détruit de ses propres mains.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Celui qui marche dans sa droiture craint l’Éternel, mais celui qui est pervers dans ses voies le méprise.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 Dans la bouche du fou est la verge d’orgueil, mais les lèvres des sages les gardent.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Où il n’y a point de bœufs, la crèche est vide; et l’abondance du revenu est dans la force du bœuf.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Le témoin fidèle ne ment pas, mais le faux témoin profère des mensonges.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Le moqueur cherche la sagesse, et il n’y en a pas [pour lui]; mais la connaissance est aisée pour l’homme intelligent.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Éloigne-toi de la présence de l’homme insensé, chez qui tu n’as pas aperçu des lèvres de connaissance.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 La sagesse de l’homme avisé est de discerner sa voie, mais la folie des sots est tromperie.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Les fous se moquent du péché, mais pour les hommes droits il y a faveur.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Le cœur connaît sa propre amertume, et un étranger ne se mêle pas à sa joie.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 La maison des méchants sera détruite, mais la tente des hommes droits fleurira.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Il y a telle voie qui semble droite à un homme, mais des voies de mort en sont la fin.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Même dans le rire le cœur est triste; et la fin de la joie, c’est le chagrin.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Le cœur qui s’éloigne [de Dieu] sera rassasié de ses propres voies, mais l’homme de bien [le sera] de ce qui est en lui.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 Le simple croit toute parole, mais l’homme avisé discerne ses pas.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Le sage craint, et se retire du mal; mais le sot est arrogant et a de l’assurance.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 L’homme prompt à la colère agit follement, et l’homme qui fait des machinations est haï.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Les simples héritent la folie, mais les avisés sont couronnés de connaissance.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Les iniques se courbent devant les bons, et les méchants, aux portes du juste.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Le pauvre est haï, même de son compagnon, mais les amis du riche sont en grand nombre.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Qui méprise son prochain pèche, mais bienheureux celui qui use de grâce envers les malheureux!
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Ceux qui machinent du mal ne s’égarent-ils pas? Mais la bonté et la vérité sont pour ceux qui méditent le bien.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 En tout travail il y a profit, mais la parole des lèvres ne mène qu’à la disette.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 Les richesses des sages sont leur couronne; la folie des sots est folie.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Un témoin fidèle délivre les âmes, mais la tromperie profère des mensonges.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 Dans la crainte de l’Éternel il y a la sécurité de la force, et il y a un refuge pour ses fils.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 La crainte de l’Éternel est une fontaine de vie, pour faire éviter les pièges de la mort.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 La gloire d’un roi, c’est la multitude du peuple, mais dans le manque de peuple est la ruine d’un prince.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 La lenteur à la colère est grande intelligence, mais celui qui est d’un esprit impatient exalte la folie.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Un cœur sain est la vie de la chair, mais l’envie est la pourriture des os.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Qui opprime le pauvre outrage Celui qui l’a fait, mais celui qui l’honore use de grâce envers l’indigent.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Le méchant est chassé par son iniquité, mais le juste est plein de confiance, dans sa mort [même].
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 La sagesse demeure dans le cœur de celui qui a du discernement, mais ce qui est au-dedans des sots est connu.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 La justice élève une nation, mais le péché est la honte des peuples.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 La faveur du roi est pour le serviteur intelligent, mais sa colère est sur celui qui fait honte.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
