Proverbes 13
1 Un fils sage [écoute] l’instruction du père, mais le moqueur n’écoute pas la répréhension.
Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Du fruit de sa bouche l’homme mange du bien, mais l’âme des perfides [mange] la violence.
Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
3 Qui surveille sa bouche garde son âme; la ruine est pour celui qui ouvre ses lèvres toutes grandes.
Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
4 L’âme du paresseux désire, et il n’y a rien; mais l’âme des diligents sera engraissée.
Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
5 Le juste hait la parole mensongère, mais le méchant se rend odieux et se couvre de honte.
Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
6 La justice garde celui qui est intègre dans sa voie, mais la méchanceté renverse le pécheur.
Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
7 Tel fait le riche et n’a rien du tout; et tel se fait pauvre et a de grands biens.
Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
8 La rançon pour la vie d’un homme, c’est sa richesse; mais le pauvre n’entend pas la réprimande.
Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
9 La lumière des justes est joyeuse, mais la lampe des méchants s’éteindra.
Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
10 Ce n’est que de l’orgueil que vient la querelle, mais la sagesse est avec ceux qui se laissent conseiller.
Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
11 Les biens qui viennent de la vanité diminuent, mais celui qui amasse à la main les accroîtra.
Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
12 L’attente différée rend le cœur malade, mais le désir qui arrive est un arbre de vie.
Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
13 Qui méprise la parole sera lié par elle; mais qui craint le commandement, celui-là sera récompensé.
Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 L’enseignement du sage est une fontaine de vie, pour faire éviter les pièges de la mort.
Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
15 Le bon sens procure la faveur, mais la voie des perfides est dure.
Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
16 Tout homme avisé agit avec connaissance, mais le sot fait étalage de sa folie.
Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
17 Un messager méchant tombe dans le mal, mais un ambassadeur fidèle est santé.
Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
18 La pauvreté et la honte arrivent à qui rejette l’instruction, mais celui qui a égard à la répréhension sera honoré.
Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
19 Le désir accompli est agréable à l’âme, mais se détourner du mal est une abomination pour les sots.
Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
20 Qui marche avec les sages devient sage, mais le compagnon des sots s’en trouvera mal.
Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
21 Le mal poursuit les pécheurs; mais le bien est la récompense des justes.
Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
22 L’homme de bien laisse un héritage aux fils de ses fils, mais la richesse du pécheur est réservée pour le juste.
Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
23 Il y a beaucoup à manger dans le défrichement des pauvres, mais il y a ce qui se perd faute de règle.
Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
24 Celui qui épargne la verge hait son fils, mais celui qui l’aime met de la diligence à le discipliner.
Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
25 Le juste mange pour le rassasiement de son âme, mais le ventre des méchants aura disette.
Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
