Job 14
1 L’homme né de femme est de peu de jours et rassasié de trouble;
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Il sort comme une fleur, et il est fauché; il s’enfuit comme une ombre, et il ne dure pas.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Pourtant, sur lui tu ouvres tes yeux, et tu me fais venir en jugement avec toi!
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Qui est-ce qui tirera de l’impur un [homme] pur? Pas un!
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Si ses jours sont déterminés, si le nombre de ses mois est par-devers toi, si tu lui as posé ses limites, qu’il ne doit pas dépasser,
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Détourne de lui ton regard, et il aura du repos, jusqu’à ce que, comme un mercenaire, il achève sa journée;
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Car il y a de l’espoir pour un arbre: s’il est coupé, il repoussera encore, et ses rejetons ne cesseront pas.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Si sa racine vieillit dans la terre, et si son tronc meurt dans la poussière,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 À l’odeur de l’eau il poussera, et il fera des branches comme un jeune plant;
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Mais l’homme meurt et gît là; l’homme expire, et où est-il?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Les eaux s’en vont du lac; et la rivière tarit et sèche:
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Ainsi l’homme se couche et ne se relève pas: jusqu’à ce qu’il n’y ait plus de cieux, ils ne s’éveillent pas, et ils ne se réveillent pas de leur sommeil.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Oh! si tu voulais me cacher dans le shéol, me tenir caché jusqu’à ce que ta colère se détourne, me fixer un temps arrêté, et puis te souvenir de moi, – (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 (Si un homme meurt, revivra-t-il?) tous les jours de ma détresse, j’attendrais jusqu’à ce que mon état vienne à changer:
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Tu appellerais, et moi je te répondrais; ton désir serait tourné vers l’œuvre de tes mains;
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Car maintenant tu comptes mes pas: ne veilles-tu pas sur mon péché?
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Ma transgression est scellée dans un sac, et [dans tes pensées] tu ajoutes à mon iniquité.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Mais une montagne qui s’éboule est réduite en poussière, et le rocher est transporté de son lieu;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Les eaux usent les pierres, leur débordement emporte la poussière de la terre: ainsi tu fais périr l’espoir de l’homme.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Tu le domines pour toujours, et il s’en va; tu changes sa face, et tu le renvoies.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Ses fils sont honorés, et il ne le sait pas; ils sont abaissés, et il ne s’en aperçoit pas.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Sa chair ne souffre que pour lui-même, et son âme ne mène deuil que sur lui-même.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
