< Hébreux 9 >
1 La première donc avait aussi des ordonnances pour le culte, et le sanctuaire, un [sanctuaire] terrestre.
Hagi korapa hagerafi huvempa kemofona mono hu trake'a megeno mono hunte seli mono nona ama mopafina me'ne.
2 Car un tabernacle fut construit, – le premier, qui est appelé saint, dans lequel était le chandelier, et la table, et la proposition des pains;
Seli mono nompina tarefi hunaragintene. Ese'ma hunaragintepinka tavima rekru hunte azota megeno, nezante sipa megeno ana agofetura breti me'ne. E'i anama hunaragi ante'neama'agura ruotge hu'ne hu'za nehaze.
3 et, après le second voile, un tabernacle qui est appelé saint des saints,
Hagi anantera tavrave tafizageno amefiga'agura ruotage huno ruotge hu'ne hu'za hu'naze.
4 ayant l’encensoir d’or, et l’arche de l’alliance entièrement couverte d’or tout autour, dans laquelle était la cruche d’or qui renfermait la manne, et la verge d’Aaron qui avait bourgeonné, et les tables de l’alliance;
Anampinka mananentake'za kre manavu ita korire tro huntenaza megeno, erihagerefi huvempe ke hu'za nehazaza vogisi zafareti trohu'naza me'ne. Ana vogisimofona agu'afina korire trohunaza kavofi mana neza megeno, Aroni azompare agatama hagenea megeno, hagerafi huvempama hu'nea kasegea haverera me'ne.
5 et, au-dessus de l’arche, des chérubins de gloire ombrageant le propitiatoire; sur quoi nous n’avons pas à parler dans ce moment en détail.
Ana vogisimofo agofetura kumimofo nona huno apasezane, korireti tare masanentake ankero tro huntegeno, zanagekonanu rutareke ana vogisia refitakeno me'ne. Hianagi menina ana miko'zamofo agafa'a eri ama osugahue.
6 Or ces choses étant ainsi disposées, les sacrificateurs entrent constamment dans le premier tabernacle, accomplissant le service;
E'i ana zantamima ese hunaragintepima noma'arema eriante fatgoma hutegeno, pristi vahe'mo'za mareriza atiramiza hu'za mono eri'zana e'nerize.
7 mais, dans le second, le seul souverain sacrificateur, une fois l’an, non sans du sang qu’il offre pour lui-même et pour les fautes du peuple,
Hianagi ugagota pristi ne'moke mago kafumofona, magoke kna zupa seli mono nomofo agu'afinka hunaragi antegeno ruotge huno, ruotge hu'nefinka, agra kumite'ene vahe'mo'za kefoza nehu'ne hu'za ontahine'za nehaza kumi apase kora erino unefre. (Lev-Pri 16:)
8 l’Esprit Saint indiquant ceci: le chemin des lieux saints n’a pas encore été manifesté, tandis que le premier tabernacle a encore sa place,
E'i ana avu'avazampinti Ruotge Avamumo'a eriama huno seli nomofo kafanteti ufreta Anumzamofonte vu'zama me'nesigeno'a Anumzamofoma keno antahinoma hu'zamo'a amuho hugahie hu'ne.
9 lequel est une figure pour le temps présent, dans lequel sont offerts des dons et des sacrifices qui ne peuvent pas rendre parfait quant à la conscience celui qui rend le culte,
E'i ana seli mono nomo'a menima fore'ma haniaza taveri hu'ne. Na'ankure pristi vahe'mo'zama kre sramanama vazazamo'a zamagu zmagesafima me'nea antahintahizazmia zamazeri amara osugahie.
10 [culte qui consiste] seulement en viandes, en breuvages, en diverses ablutions, ordonnances charnelles imposées jusqu’au temps du redressement.
Na'ankure ama ana avu'avazamo'a ne'za nezane ti nezane, tagiama tazama sesema huzamofonkuke nehuno, amegazama atupa'a knafima vagaresigeno'a, knarezama esiazanku hu'ne.
11 Mais Christ étant venu, souverain sacrificateur des biens à venir, par le tabernacle plus grand et plus parfait qui n’est pas fait de main, c’est-à-dire qui n’est pas de cette création,
Ana hu'negu Kraisi'a ana miko knare zantamima esiazamofo Ugagota Pristi Ne' mani'ne. Agra monafinka mago vahe'mofo azamo tro osigeno, knarezantfa hu'nea seli nompi ufrene.
12 et non avec le sang de boucs et de veaux, mais avec son propre sang, est entré une fois pour toutes dans les lieux saints, ayant obtenu une rédemption éternelle. (aiōnios )
Hagi magoke zupa miko knama kresramnama vuzankura Kraisi'a korana erino ruotge huno ruotge hu'nefinka ufrene. Hianagi e'i ana korana memene anenta kaomofo koranompage, Agra'a koranuti tagu'vazino mani vavama hanunkura mizasene. (aiōnios )
13 Car si le sang de boucs et de taureaux, – et la cendre d’une génisse avec laquelle on fait aspersion sur ceux qui sont souillés, – sanctifie pour la pureté de la chair,
Ko avu'avapina meme koranki, bulimakaomofo koranki a' kasefa kaomofo tevefi krenaza osa'areti, pehenama hu'nesafintira zamazeri agru hugahie hu'za hu'naze.
14 combien plus le sang du Christ, qui, par l’Esprit éternel, s’est offert lui-même à Dieu sans tache, purifiera-t-il votre conscience des œuvres mortes, pour que vous serviez le Dieu vivant! (aiōnios )
Hagi tamagesa antahiho, Kraisi koramo'a razankrefa me'neankino, fri avu'avazama nehunkeno tagutagesa azeri agru higeta, kasefa huno mani'nea Anumzamofona monora hunentone. Na'ankure manivava Avamumofo hankavere, Kraisi'a kefozama'a omne ne'mo, Anumzamofontera Agra'a avufga tagri kumikura aguza rune. (aiōnios )
15 Et c’est pourquoi il est médiateur d’une nouvelle alliance, en sorte que, la mort étant intervenue pour la rançon des transgressions qui étaient sous la première alliance, ceux qui sont appelés reçoivent l’héritage éternel qui a été promis. (aiōnios )
E'i ana agafare Kraisi'a vahe'mokizmine Anumzamofo amu'no nera kasefa hagerafi huvempa kea mani'ne. Ana hu'negu huhamprima zmantene'mo'za vahe'mo'za Anumzamo manivava maniza erisinti haregahaze hu'neazana erigahaze. Na'ankure Kraisi'a frino, kotema hagerafi kefi manine'za kumima hu'nazana kumizmia mizasezmanteno katufe zmante'ne. (aiōnios )
16 (Car là où il y a un testament, il est nécessaire que la mort du testateur intervienne;
Mago vahe'mo'ma frisigeno fenozama'ama henkama erisinti haregahie huntenenimo'a, avegante'nenigeno ana nemo'a fritenkeno, ana zama'a erisinti haregahie.
17 car un testament est valide lorsque la mort est intervenue, puisqu’il n’a pas de force tant que le testateur vit.)
Na'ankure frisugenka erisantima haregahane hu'ne'mo'ma frisigeno, erisantima haresimo'a amne erigahie. Hagi amigahuema hunesimoma kasefa huno maninesigeno'a, magore huno anazama erisanti haregahane huno hunesizana e'origahie.
18 De là vient qu’aussi la première [alliance] n’a pas été inaugurée sans du sang.
E'i ana agafare zagagafamofo korantetira kote hagerafi huvempa kemofo eri hanaveti'naze.
19 Car chaque commandement, pour ce qui concerne la loi, ayant été proclamé par Moïse à tout le peuple, il prit le sang des veaux et des boucs, avec de l’eau et de la laine écarlate et de l’hysope, et en fit aspersion sur le livre lui-même et sur tout le peuple,
Na'ankure Mosesema Anumzamofo kasegema hamprinoma vahe'ma nezamasino'a, anenta bulimakaomofo korane mememofo korana tine eri hava huteno, erino hisopue nehia trazamofo aninareti'ene koranke hu'nea sipisipi azokateti Anumzamofo kasege me'nea avontafete'ene vahetera, ana korana rutari hu'ne.
20 en disant: « C’est ici le sang de l’alliance que Dieu vous a ordonnée ».
Huteno anage huno zamasmine, Ama koramo'a Anumzamo'ma hagerafi huvempa kema hiho huno tagrima hurante'nea eri hanavenetie. (Diu-Kas 24:8)
21 Et, de la même manière, il fit aspersion du sang sur le tabernacle aussi et sur tous les ustensiles du service.
Ana kanteke, anahukna huno korana seli mono nonte'ene kresramnama nevaza eriza zantamintera rutri huntene.
22 Et presque toutes choses sont purifiées par du sang, selon la loi; et sans effusion de sang il n’y a pas de rémission.
Mosese kasegemo'ma hu'nea kanteke, tamage huno ana mikozamo'a korantetike sesehu agru hugahie. Na'ankure mago zaga aheno korana erifegu otreresina kumima atrentezana omaneresine. (Diu-Kas 24:6-8.)
23 Il était donc nécessaire que les images des choses qui sont dans les cieux soient purifiées par de telles choses, mais que les choses célestes elles-mêmes le soient par de meilleurs sacrifices que ceux-là.
E'ina hu'negu ama mopafi seli mono none agu'afima me'nea zantaminena, monafinkama me'neazamofo avamezane, zaga kfamofo koranteti azeri agru hugahie. Hianagi tamage zama monafinkama me'nea zantamina azeri agruma husaniana, zaga kfamofo korama ageterenea koranteti azeri agru hugahie.
24 Car le Christ n’est pas entré dans des lieux saints faits de main, copies des vrais, mais dans le ciel même, afin de paraître maintenant pour nous devant la face de Dieu,
Na'ankure Kraisi'a vahe'mo azanu ki'nea mono nompina uofrene. Hagi mona kumapi tagriku huno Anumzamofontera amuno nera mani'ne. Mono hunte'naku kintenaza mono nompi Agra uofre'ne. Na'ankure monafinka me'nea mono nomofo avame'zane.
25 – ni, non plus, afin de s’offrir lui-même plusieurs fois, ainsi que le souverain sacrificateur entre dans les lieux saints chaque année avec un sang autre [que le sien]
Hagi e'ima ufreneana, Agra'a avufgama aguzama ru'neana, ama mopafi pristi vahe'mo'zama kafugu kafugu magoke knage'za ruotge hune hu'za nehazafi, zaga kfamofo kora eri'za ufre'za kresramana vuvava hazanknara osu'ne.
26 (puisque [dans ce cas] il aurait fallu qu’il souffre plusieurs fois depuis la fondation du monde); mais maintenant, en la consommation des siècles, il a été manifesté une fois pour l’abolition du péché par son sacrifice. (aiōn )
Hanki anara hugara hu'nesiana, ama mopama tro'ma huneregatira fri vava huno visine. Hianagi anara osu'ne. Kumimofo hanavema eri atrenaku, Agra'a avufga tagrikure huno vagare knafi avufga agu'za runo magoke zupa, ana maka knamofonkura fri'ne. (aiōn )
27 Et comme il est réservé aux hommes de mourir une fois, – et après cela [le] jugement,
Hu'negu vahe'mofonku'ma hunteneana, magoke zupa fritesuno'a kegagarera otigahie huno huntene.
28 ainsi le Christ aussi, ayant été offert une fois pour porter les péchés de plusieurs, apparaîtra une seconde fois, sans péché, à salut à ceux qui l’attendent.
Hu'negu Kraisi'a magoke zupa frino rama'a vahe kumira eritrezamtene. Agrama henkama esu'no'a kumiti eritrerante'nakura omegahianki, Agriku'ma tusiza hu'za avegama ante'namokizmi zmahokeno zmavrenaku egahie.