Job 9
1 Alors Job prit la parole et dit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Je sais bien qu’il en est ainsi: comment l’homme serait-il juste vis-à-vis de Dieu?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 S’il voulait contester avec lui, sur mille choses il ne pourrait répondre à une seule.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Dieu est sage en son cœur, et puissant en force: qui lui a résisté, et est demeuré en paix?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Il transporte les montagnes, sans qu’elles le sachent, il les renverse dans sa colère;
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 il secoue la terre sur sa base, et ses colonnes sont ébranlées.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Il commande au soleil, et le soleil ne se lève pas; il met un sceau sur les étoiles.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Seul, il étend les cieux, il marche sur les hauteurs de la mer.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Il a créé la Grande Ourse, Orion, les Pléiades, et les régions du ciel austral.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Il fait des merveilles qu’on ne peut sonder, des prodiges qu’on ne saurait compter.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Voici qu’il passe près de moi, et je ne le vois pas; il s’éloigne, sans que je l’aperçoive.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 S’il ravit une proie, qui s’y opposera, qui lui dira: « Que fais-tu? »
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Dieu! Rien ne fléchit sa colère; devant lui s’inclinent les légions d’orgueil.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Et moi je songerais à lui répondre, à choisir mes paroles pour discuter avec lui!
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Aurais-je pour moi la justice, je ne répondrais pas; j’implorerais la clémence de mon juge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Même s’il se rendait à mon appel, je ne croirais pas qu’il eût écouté ma voix:
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 lui qui me brise comme dans un tourbillon, et multiplie mes blessures sans motif;
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 qui ne me laisse point respirer, et me rassasie d’amertume.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 S’agit-il de force, voici qu’il est fort, s’agit-il de droit, il dit: « Qui m’assigne? »
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Serais-je irréprochable, ma bouche même me condamnerait; serais-je innocent, elle me déclarerait pervers.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Innocent! Je le suis; je ne tiens pas à l’existence, et la vie m’est à charge.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Il m’importe après tout; c’est pourquoi j’ai dit: « Il fait périr également le juste et l’impie. »
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Si du moins le fléau tuait d’un seul coup! Hélas! il se rit des épreuves de l’innocent!
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 La terre est livrée aux mains du méchant, Dieu voile la face de ses juges: si ce n’est pas lui, qui est-ce donc?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Mes jours sont plus rapides qu’un courrier, ils fuient sans avoir vu le bonheur;
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 ils passent comme la barque de jonc, comme l’aigle qui fond sur sa proie.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Si je dis: « Je veux oublier ma plainte, quitter mon air triste, prendre un air joyeux, »
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 je tremble pour toutes mes douleurs, je sais que tu ne me tiendras pas pour innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Je serai jugé coupable: pourquoi prendre une peine inutile?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Quand je me laverais dans la neige, quand je purifierais mes mains avec le bor,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 tu me plongerais dans la fange, et mes vêtements m’auraient en horreur.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Dieu n’est pas un homme comme moi, pour que je lui réponde, pour que nous comparaissions ensemble en justice.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Il n’y a pas entre nous d’arbitre qui pose sa main sur nous deux.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Qu’il retire sa verge de dessus moi, que ses terreurs cessent de m’épouvanter:
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 alors je parlerai sans le craindre; autrement, je ne suis point à moi-même.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
