Job 29
1 Job reprit encore son discours et dit:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Oh! Qui me rendra les mois d'autrefois, les jours où Dieu veillait à ma garde;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 quand sa lampe brillait sur ma tête, et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Tel que j'étais aux jours de mon âge mûr, quand Dieu me visitait familièrement dans ma tente,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 quand le Tout-Puissant était encore avec moi, et que mes fils m'entouraient;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 quand je lavais mes pieds dans le lait, et que le rocher me versait des flots d'huile!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Lorsque je sortais pour me rendre à la porte de la ville, et que j'établissais mon siège sur la place publique,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 en me voyant, les jeunes gens se cachaient, les vieillards se levaient et se tenaient debout.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Les princes retenaient leurs paroles, et mettaient leur main sur la bouche.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 La voix des chefs restait muette, leur langue s'attachait à leur palais.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 L'oreille qui m'entendait me proclamait heureux, l'œil qui me voyait me rendait témoignage.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours, et l'orphelin dénué de tout appui.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 La bénédiction de celui qui allait périr venait sur moi, je remplissais de joie le cœur de la veuve.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Je me revêtais de la justice comme d'un vêtement, mon équité était mon manteau et mon turban.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 J'étais l'œil de l'aveugle, et le pied du boiteux.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 J'étais le père des pauvres, j'examinais avec soin la cause de l'inconnu.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Je brisais la mâchoire de l'injuste, et j'arrachais sa proie d'entre les dents.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Je disais: « Je mourrai dans mon nid, j'aurai des jours nombreux comme le sable.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Mes racines s'étendent vers les eaux, la rosée passe la nuit dans mon feuillage.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Ma gloire reverdira sans cesse, et mon arc reprendra sa vigueur dans ma main. »
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 On m'écoutait et l'on attendait, on recueillait en silence mon avis.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Après que j'avais parlé, personne n'ajoutait rien; ma parole coulait sur eux comme la rosée.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Ils m'attendaient comme on attend la pluie; ils ouvraient la bouche comme aux ondées du printemps.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Si je leur souriais, ils ne pouvaient le croire; ils recueillaient avidement ce signe de faveur.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Quand j'allais vers eux, j'avais la première place, je siégeais comme un roi entouré de sa troupe, comme un consolateur au milieu des affligés.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
