Job 10

1 Mon âme est lasse de la vie; je donnerai libre cours à ma plainte, je parlerai dans l’amertume de mon cœur.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Je dis à Dieu: Ne me condamne point; apprends-moi sur quoi tu me prends à partie.

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Trouves-tu du plaisir à opprimer, à repousser l’œuvre de tes mains, à faire luire ta faveur sur le conseil des méchants?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 As-tu des yeux de chair, ou bien vois-tu comme voient les hommes?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Tes jours sont-ils comme les jours de l’homme, ou bien tes années comme les années d’un mortel,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 pour que tu recherches mon iniquité, pour que tu poursuives mon péché,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 quand tu sais que je ne suis pas coupable, et que nul ne peut me délivrer de ta main?

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Tes mains m’ont formé et façonné, tout entier, et tu voudrais me détruire!

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Souviens-toi que tu m’as pétri comme l’argile: et tu me ramènerais à la poussière!

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Ne m’as-tu pas coulé comme le lait, et coagulé comme le fromage?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Tu m’as revêtu de peau et de chair, tu m’as tissé d’os et de nerfs.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Avec la vie, tu m’as accordé ta faveur, et ta providence a gardé mon âme.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Et pourtant, voilà ce que tu cachais dans ton cœur: Je vois bien ce que tu méditais.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Si je pèche, tu m’observes, tu ne me pardonnes pas mon iniquité.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Suis-je coupable, malheur à moi! Suis-je innocent, je n’ose lever la tête, rassasié de honte, et voyant ma misère.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Si je me relève, tu me poursuis comme un lion, tu recommences à me tourmenter étrangement,

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 tu m’opposes de nouveaux témoins; tu redoubles de fureur contre moi, des troupes de rechange viennent m’assaillir.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Pourquoi m’as-tu tiré du sein de ma mère? Je serais mort, et aucun œil ne m’aurait vu.

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Je serais comme si je n’eusse jamais été, du sein maternel j’aurais été porté au sépulcre.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Mes jours ne sont-ils pas bien courts? Qu’il me laisse! Qu’il se retire et que je respire un instant,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 avant que je m’en aille, pour ne plus revenir, dans la région des ténèbres et de l’ombre de la mort,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 morne et sombre région, où règnent l’ombre de la mort et le chaos, où la clarté est pareille aux ténèbres.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.