Luc 24
1 Mais, le premier jour de la semaine, de grand matin, elles se rendirent au sépulcre, avec les aromates qu’elles avaient préparés.
Dar în prima zi a săptămânii, în zorii zilei, au venit la mormânt, împreună cu alții, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2 Elles virent que la pierre avait été roulée loin du sépulcre;
Au găsit piatra rostogolită de pe mormânt.
3 et, étant entrées, elles ne trouvèrent pas le corps du Seigneur Jésus.
Au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.
4 Tandis qu’elles étaient remplies d’anxiété à ce sujet, voici que deux hommes, vêtus de robes resplendissantes, parurent debout auprès d’elles.
În timp ce erau foarte nedumeriți de acest lucru, iată că au apărut lângă ei doi bărbați îmbrăcați în haine orbitoare.
5 Comme, dans leur épouvante, elles inclinaient le visage vers la terre, ils leur dirent: « Pourquoi cherchez-vous parmi les morts celui qui est vivant?
Îngrozindu-se, s-au plecat cu fața la pământ. Oamenii le-au zis: “De ce căutați pe cei vii printre cei morți?
6 Il n’est pas ici, mais il est ressuscité. Souvenez-vous de ce qu’il vous a dit, lorsqu’il était encore en Galilée:
El nu este aici, ci a înviat. Vă amintiți ce v-a spus când era încă în Galileea,
7 Il faut que le Fils de l’homme soit livré entre les mains des pécheurs, qu’il soit crucifié, et qu’il ressuscite le troisième jour. »
spunând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învieze?”
8 Elles se ressouvinrent alors des paroles de Jésus,
Ei și-au adus aminte de cuvintele Lui,
9 et, à leur retour du sépulcre, elles rapportèrent toutes ces choses aux Onze et à tous les autres.
s-au întors de la mormânt și au spus toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10 Celles qui dirent ces choses aux Apôtres étaient Marie-Madeleine, Jeanne, Marie, mère de Jacques, et leurs autres compagnes.
Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele au povestit aceste lucruri apostolilor.
11 Mais ils regardèrent leurs discours comme vain racontage, et ils ne crurent pas ces femmes.
Aceste cuvinte li s-au părut a fi un nonsens și nu le-au crezut.
12 Toutefois Pierre se leva et courut au sépulcre; et, s’étant penché, il ne vit que les linges par terre, et il s’en alla chez lui, dans l’admiration de ce qui était arrivé.
Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Aplecându-se și uitându-se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză așezate singure și a plecat acasă, întrebându-se ce se întâmplase.
13 Or, ce même jour, deux disciples étaient en route vers un village nommé Emmaüs, distant de Jérusalem de soixante stades,
Și iată că doi dintre ei mergeau chiar în ziua aceea într-un sat numit Emaus, care era la șaizeci de stadii de Ierusalim.
14 et ils s’entretenaient de tous ces événements.
Și vorbeau unul cu altul despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră.
15 Pendant qu’ils discouraient, échangeant leurs pensées, Jésus lui-même les joignit et fit route avec eux;
În timp ce vorbeau și se întrebau împreună, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.
16 mais leurs yeux étaient retenus de sorte qu’ils ne le reconnaissaient pas.
Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
17 Il leur dit: « De quoi vous entretenez-vous ainsi en marchant, que vous soyez tout tristes? »
El le-a zis: “Despre ce vorbiți în timp ce mergeți și sunteți triști?”
18 L’un d’eux, nommé Cléophas, lui répondit: « Tu es bien le seul étranger venu à Jérusalem, qui ne sache pas les choses qui y sont arrivées ces jours-ci? —
Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: “Ești tu singurul străin din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?”
19 Quelles choses? » leur dit-il. Ils répondirent: « Les faits concernant Jésus de Nazareth, qui était un prophète puissant en œuvres et en parole devant Dieu et devant tout le peuple:
El le-a zis: “Ce anume?” Ei I-au zis: “Cele despre Iisus Nazarineanul, care a fost un prooroc puternic cu fapta și cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor,
20 comment les Princes des prêtres et nos magistrats l’ont livré pour être condamné à mort, et l’ont crucifié.
și despre cum preoții cei mai de seamă și căpeteniile noastre L-au dat spre osândă la moarte și L-au răstignit.
21 Quant à nous, nous espérions que ce serait lui qui délivrerait Israël; mais, avec tout cela, c’est aujourd’hui le troisième jour que ces choses sont arrivées.
Dar noi speram că el este cel care va răscumpăra pe Israel. Da, și, pe lângă toate acestea, este acum a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22 À la vérité, quelques-unes des femmes qui sont avec nous, nous ont fort étonnés: étant allées avant le jour au sépulcre,
De asemenea, ne-au uimit niște femei din anturajul nostru, care au ajuns mai devreme la mormânt;
23 et n’ayant pas trouvé son corps, elles sont venues dire que des anges leur ont apparu et ont annoncé qu’il est vivant.
și, când nu i-au găsit trupul, au venit spunând că au văzut și ele o viziune a unor îngeri, care spuneau că este viu.
24 Quelques-uns des nôtres sont allés au sépulcre, et ont trouvé toutes choses comme les femmes l’avaient dit; mais lui, ils ne l’ont pas vu. »
Unii dintre noi s-au dus la mormânt și l-au găsit așa cum au spus femeile, dar nu l-au văzut.”
25 Alors Jésus leur dit: « O hommes sans intelligence, et dont le cœur est lent à croire tout ce qu’ont dit les Prophètes!
El le-a zis: “Popor nebun și încet la inimă ca să creadă în tot ce au spus proorocii!
26 Ne fallait-il pas que le Christ souffrit toutes ces choses pour entrer dans sa gloire? »
Nu trebuia oare Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?”
27 Puis, commençant par Moïse, et parcourant tous les prophètes, il leur expliqua, dans toutes les Écritures, ce qui le concernait.
Pornind de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce se referă la el însuși.
28 Lorsqu’ils se trouvèrent près du village où ils allaient, lui fit semblant d’aller plus loin.
Au ajuns aproape de satul în care se duceau, iar el s-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 Mais ils le pressèrent, en disant: « Reste avec nous, car il se fait tard, et déjà le jour baisse. » Et il entra pour rester avec eux.
Ei l-au îndemnat, zicând: “Rămâi cu noi, căci este aproape seară și ziua este aproape de sfârșit.” A intrat să stea cu ei.
30 Or, pendant qu’il était à table avec eux, il prit le pain, prononça une bénédiction, puis le rompit, et le leur donna.
După ce s-a așezat la masă cu ei, a luat pâinea și a mulțumit. A frânt-o și le-a dat-o.
31 Alors leurs yeux s’ouvrirent, et ils le reconnurent; mais lui devint invisible à leurs yeux.
Ochii lor s-au deschis și l-au recunoscut; apoi a dispărut din ochii lor.
32 Et ils se dirent l’un à l’autre: « N’est-il pas vrai que notre cœur était tout brûlant au dedans de nous, lorsqu’il nous parlait en chemin, et qu’il nous expliquait les Ecritures? »
Ei și-au zis unul altuia: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?”
33 Se levant à l’heure même, ils retournèrent à Jérusalem; où ils trouvèrent réunis les Onze et leurs compagnons,
Ei s-au sculat chiar în acel ceas, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece adunați împreună cu cei care erau cu ei,
34 qui disaient: « Le Seigneur est vraiment ressuscité, et il est apparu à Simon. »
spunând: “Domnul a înviat cu adevărat și i s-a arătat lui Simon!”
35 Eux-mêmes, à leur tour, racontèrent ce qui leur était arrivé en chemin, et comment ils l’avaient reconnu à la fraction du pain.
Ei au povestit cele întâmplate pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Pendant qu’ils s’entretenaient ainsi, Jésus se présenta au milieu d’eux, et leur dit: « La paix soit avec vous! c’est moi, ne craignez pas. »
Pe când ziceau ei aceste lucruri, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: “Pace vouă!”
37 Saisis de stupeur et d’effroi, ils pensaient voir un esprit.
Dar ei, îngroziți și înfricoșați, au crezut că au văzut un duh.
38 Mais il leur dit: « Pourquoi vous troublez-vous, et pourquoi des doutes s’élèvent-ils dans vos cœurs?
El le-a zis: “De ce vă tulburați? De ce se ridică îndoieli în inimile voastre?
39 Voyez mes mains et mes pieds; c’est bien moi. Touchez-moi, et considérez qu’un esprit n’a ni chair ni os, comme vous voyez que j’en ai. »
Vedeți mâinile și picioarele Mele, că sunt cu adevărat Eu. Atingeți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am eu.”
40 Ayant ainsi parlé, il leur montra ses mains et ses pieds.
După ce a spus acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.
41 Comme dans leur joie, ils hésitaient encore à croire, et ne revenaient pas de leur étonnement, il leur dit: « Avez-vous ici quelque chose à manger? »
Pe când ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, le-a zis: “Aveți ceva de mâncare aici?”
42 Ils lui présentèrent un morceau de poisson rôti et un rayon de miel.
I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.
43 Il les prit, et en mangea devant eux.
El le-a luat și a mâncat în fața lor.
44 Puis il leur dit: « C’est là ce que je vous disais, étant encore avec vous, qu’il fallait que tout ce qui est écrit de moi dans la loi de Moïse, dans les Prophètes et dans les Psaumes s’accomplît. »
El le-a zis: “Iată ce v-am spus când eram încă cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi despre Mine.”
45 Alors il leur ouvrit l’esprit, pour comprendre les Ecritures;
Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.
46 et il leur dit: « Ainsi il est écrit: et ainsi il fallait que le Christ souffrît, qu’il ressuscitât des morts le troisième jour,
Și le-a zis: “Așa este scris și așa a fost necesar ca Hristosul să sufere și să învieze din morți a treia zi,
47 et que le repentir et la rémission des péchés soient prêchés en son nom à toutes les nations, à commencer par Jérusalem.
iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48 Vous êtes témoins de ces choses.
Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49 Moi, je vais envoyer sur vous le don promis par mon Père; et vous, restez dans la ville, jusqu’à ce que vous soyez revêtus d’une force d’en haut. »
Iată, Eu trimit asupra voastră făgăduința Tatălui Meu. Dar așteptați în cetatea Ierusalimului până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”
50 Puis il les conduisit hors de la ville, jusque vers Béthanie, et, ayant levé les mains, il les bénit.
I-a condus până în Betania, și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat.
51 Pendant qu’il les bénissait, il se sépara d’eux et il fut enlevé au ciel.
În timp ce-i binecuvânta, s-a retras de la ei și a fost dus la cer.
52 Pour eux, après l’avoir adoré, ils retournèrent à Jérusalem avec une grande joie.
Ei, închinându-se lui, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie,
53 Et ils étaient continuellement dans le temple, louant et bénissant Dieu. [Amen!]
și stăteau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
