Job 17
1 Mon souffle s’épuise, mes jours s’éteignent, il ne me reste plus que le tombeau.
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Je suis environné de moqueurs, mon œil veille au milieu de leurs outrages.
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 O Dieu, fais-toi auprès de toi-même ma caution: quel autre voudrait me frapper dans la main?
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Car tu as fermé leur cœur à la sagesse; ne permets donc pas qu’ils s’élèvent.
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 Tel invite ses amis au partage, quand défaillent les yeux de ses enfants.
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Il a fait de moi la risée des peuples; je suis l’homme à qui l’on crache au visage.
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 Mon œil est voilé par le chagrin, et tous mes membres ne sont plus qu’une ombre.
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Les hommes droits en sont stupéfaits, et l’innocent s’irrite contre l’impie.
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 Le juste néanmoins demeure ferme dans sa voie, et qui a les mains pures redouble de courage.
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 Mais vous tous, revenez, venez donc; ne trouverai-je pas un sage parmi vous?
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 Mes jours sont écoulés, mes projets anéantis, ces projets que caressait mon cœur.
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 De la nuit ils font le jour; en face des ténèbres, ils disent que la lumière est proche!
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 J’ai beau attendre, le schéol est ma demeure; dans les ténèbres j’ai disposé ma couche. (Sheol h7585)
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 J’ai dit à la fosse: « Tu es mon père; » aux vers: « Vous êtes ma mère et ma sœur! »
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 Où est donc mon espérance? Mon espérance, qui peut la voir?
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
