Job 30
1 « Mais maintenant, ceux qui sont plus jeunes que moi me tournent en dérision, dont j'ai considéré les pères comme indignes d'être mis avec mes chiens de berger.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 A quoi me sert la force de leurs mains? des hommes chez qui l'âge mûr a péri?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Ils sont décharnés par le manque et la famine. Ils rongent la terre aride, dans la pénombre du désert et de la désolation.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Ils cueillent des herbes salées près des buissons. Les racines de l'arbre à balais sont leur nourriture.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Ils sont chassés du milieu des hommes. Ils crient après eux comme après un voleur,
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 de sorte qu'ils vivent dans des vallées effrayantes, et dans les trous de la terre et des rochers.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Ils braillent dans les buissons. Ils sont rassemblés sous les orties.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Ce sont des enfants de fous, oui, des enfants de méchants. Ils ont été chassés du pays à coups de fouet.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 « Maintenant, je suis devenu leur chant. Oui, je suis un mot d'ordre pour eux.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Ils m'abhorrent, ils se tiennent à l'écart de moi, et n'hésitez pas à me cracher au visage.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Car il a détaché son cordon, et m'a fait souffrir; et ils se sont libérés de toute contrainte devant moi.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 A ma droite se lève la populace. Ils ont repoussé mes pieds. Ils ont jeté contre moi leurs méthodes de destruction.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Ils marquent mon chemin. Ils favorisent ma destruction sans l'aide de personne.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Ils arrivent comme par une large brèche. Ils s'enroulent au milieu des ruines.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Les terreurs se sont retournées contre moi. Ils chassent mon honneur comme le vent. Mon bien-être s'est éteint comme un nuage.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 « Maintenant mon âme est répandue au-dedans de moi. Des jours d'affliction se sont emparés de moi.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Au temps de la nuit, mes os sont percés en moi, et les douleurs qui me rongent ne prennent aucun repos.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Mon vêtement est défiguré par une grande force. Il me lie comme le col de ma tunique.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Il m'a jeté dans la boue. Je suis devenu comme de la poussière et des cendres.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Je crie vers toi, et tu ne me réponds pas. Je me lève, et tu me regardes.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Tu t'es retourné pour être cruel envers moi. De la force de ta main, tu me persécutes.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Tu me soulèves au vent, et tu me pousses avec lui. Vous me dissolvez dans la tempête.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Car je sais que tu me feras mourir, à la maison désignée pour tous les vivants.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 « Cependant, on ne tend pas la main dans sa chute? Ou dans sa calamité donc crier au secours?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 N'ai-je pas pleuré sur celui qui était dans la détresse? Mon âme n'a-t-elle pas été affligée par les nécessiteux?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 J'ai cherché le bien, et le mal est venu. Quand j'ai attendu la lumière, l'obscurité est venue.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Mon cœur est troublé, et ne se repose pas. Des jours d'affliction sont venus sur moi.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Je suis en deuil sans le soleil. Je me lève dans l'assemblée, et je crie à l'aide.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Je suis un frère pour les chacals, et un compagnon des autruches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Ma peau devient noire et se détache de moi. Mes os sont brûlés par la chaleur.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 C'est pourquoi ma harpe s'est changée en deuil, et ma pipe dans la voix de ceux qui pleurent.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
