Psalmien 22

1 Veisuunjohtajalle; veisataan kuin: "Aamuruskon peura"; Daavidin virsi. Jumalani, Jumalani, miksi minut hylkäsit? Miksi olet kaukana, et auta minua, et kuule valitukseni sanoja?

Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

2 Jumalani, minä huudan päivällä, mutta sinä et vastaa, ja yöllä, enkä voi vaieta.

Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

3 Ja kuitenkin sinä olet Pyhä, jonka istuin on Israelin kiitosvirtten keskellä.

Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

4 Meidän isämme luottivat sinuun, he luottivat, ja sinä pelastit heidät.

Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

5 He huusivat sinua ja pelastuivat; he luottivat sinuun eivätkä tulleet häpeään.

Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

6 Mutta minä olen mato enkä ihminen, ihmisten pilkka ja kansan hylky.

Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

7 Kaikki, jotka minut näkevät, pilkkaavat minua, levittelevät suutansa, nyökyttävät ilkkuen päätään:

Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

8 "Jätä asiasi Herran haltuun. Hän vapahtakoon hänet, hän pelastakoon hänet, koska on häneen mielistynyt."

S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

9 Sinähän vedit minut äitini kohdusta, sinä annoit minun olla turvassa äitini rinnoilla;

Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

10 sinun huomaasi minä olen jätetty syntymästäni saakka, sinä olet minun Jumalani hamasta äitini kohdusta.

Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11 Älä ole minusta kaukana, sillä ahdistus on läsnä, eikä auttajaa ole.

Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

12 Minua saartavat väkevät sonnit, Baasanin härät piirittävät minut,

Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

13 avaavat kitansa minua vastaan, niinkuin raatelevat, kiljuvat leijonat.

Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14 Niinkuin vesi minä olen maahan vuodatettu; kaikki minun luuni ovat irti toisistansa; minun sydämeni on niinkuin vaha, se on sulanut minun rinnassani.

Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

15 Minun voimani on kuivettunut kuin saviastian siru, ja kieleni tarttuu suuni lakeen, ja sinä lasket minut alas kuoleman tomuun.

Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

16 Sillä koirat minua piirittävät, pahain parvi saartaa minut, minun käteni ja jalkani, niinkuin jalopeurat.

Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17 Minä voin lukea kaikki luuni; he katselevat minua ilkkuen;

Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

18 he jakavat keskenänsä minun vaatteeni ja heittävät minun puvustani arpaa.

Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

19 Mutta sinä, Herra, älä ole kaukana, sinä, minun väkevyyteni, riennä avukseni.

Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

20 Vapahda minun sieluni miekasta, minun ainokaiseni koirain kynsistä.

Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

21 Pelasta minut jalopeuran kidasta, villihärkäin sarvista-vastaa minulle.

Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

22 Minä julistan sinun nimeäsi veljilleni, ylistän sinua seurakunnan keskellä.

Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Te, jotka pelkäätte Herraa, ylistäkää häntä. Kunnioittakaa häntä, kaikki Jaakobin siemen, kaikki Israelin siemen, peljätkää häntä.

Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

24 Sillä hän ei halveksi kurjan kärsimystä, ei katso sitä ylen, eikä kätke häneltä kasvojansa, vaan kuulee hänen avuksihuutonsa.

Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

25 Sinusta on minun ylistyslauluni suuressa seurakunnassa; minä täytän lupaukseni häntä pelkääväisten edessä.

În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

26 Nöyrät saavat syödä ja tulevat ravituiksi; ne, jotka etsivät Herraa, ylistävät häntä. Teidän sydämenne on elävä iankaikkisesti.

Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

27 Kaikki maan ääret muistavat tämän ja palajavat Herran tykö; kaikki pakanain sukukunnat kumartavat häntä;

Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

28 sillä Herran on kuninkuus, ja hän on hallitseva pakanoita.

Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

29 Kaikki maan mahtavat syövät ja kumartavat; hänen edessään polvistuvat kaikki, jotka mullan alle astuvat eivätkä voi elossa pysyä.

Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

30 Jälkeentulevaiset palvelevat häntä, tuleville polville kerrotaan Herrasta.

O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

31 He tulevat ja julistavat vastedes syntyvälle kansalle hänen vanhurskauttaan, että hän on tämän tehnyt.

Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.