Psalmien 130

1 Matkalaulu. Syvyydestä minä huudan sinua, Herra.

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Herra, kuule minun ääneni. Tarkatkoot sinun korvasi minun rukousteni ääntä.

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Jos sinä, Herra, pidät mielessäsi synnit, Herra, kuka silloin kestää?

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Mutta sinun tykönäsi on anteeksiantamus, että sinua peljättäisiin.

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Minä odotan Herraa, minun sieluni odottaa, ja minä panen toivoni hänen sanaansa.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Minun sieluni odottaa Herraa hartaammin kuin vartijat aamua, kuin vartijat aamua.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Pane toivosi Herraan, Israel. Sillä Herran tykönä on armo, runsas lunastus hänen tykönänsä.

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 Ja hän lunastaa Israelin kaikista sen synneistä.

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.