Sananlaskujen 5
1 Poikani, kuuntele minun viisauttani, kallista korvasi minun taidolleni
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 ottaaksesi vaarin taidollisuudesta, ja huulesi säilyttäkööt tiedon.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Sillä hunajaa tiukkuvat vieraan vaimon huulet, hänen suunsa on öljyä liukkaampi.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Mutta lopulta hän on karvas kuin koiruoho, terävä kuin kaksiteräinen miekka.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Ei käy hän elämän tasaista polkua, hänen tiensä horjuvat hänen huomaamattaan.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Niinpä, lapset, kuulkaa minua, älkää väistykö minun suuni sanoista.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Pidä tiesi kaukana tuollaisesta äläkä lähesty hänen majansa ovea,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 ettet antaisi muille kunniaasi etkä vuosiasi armottomalle,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 ettei sinun tavarasi ravitsisi vieraita, sinun vaivannäkösi joutuisi toisen taloon
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 ja ettet lopulta päätyisi huokailemaan ruumiisi ja lihasi riutuessa
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 ja sanomaan: "Miksi minä kuritusta vihasin ja sydämeni halveksui nuhdetta?
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Miksi en kuullut neuvojaini ääntä, kallistanut korvaani opettajilleni?
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Olin joutua kokonaan turmion omaksi keskellä seurakunnan ja kansankokouksen."
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Juo vettä omasta säiliöstäsi, sitä, mikä omasta kaivostasi juoksee.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Vuotaisivatko sinun lähteesi kadulle, toreille sinun vesiojasi!
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Olkoot ne sinun omasi yksin, älkööt vierasten sinun ohessasi.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Olkoon sinun lähteesi siunattu, ja iloitse nuoruutesi vaimosta.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Armas peura, suloinen vuorikauris-hänen rintansa sinua aina riemulla ravitkoot, hurmautuos alati hänen rakkaudestaan.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Miksi, poikani, hurmautuisit irstaaseen naiseen ja syleilisit vieraan vaimon povea?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Sillä Herran silmien edessä ovat miehen tiet, ja hän tutkii kaikki hänen polkunsa.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Jumalattoman vangitsevat hänen rikoksensa, ja hän tarttuu oman syntinsä pauloihin.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Kurittomuuteensa hän kuolee ja suistuu harhaan suuressa hulluudessaan.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
