Jobin 6
1 Job vastasi ja sanoi:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 "Oi, jospa minun suruni punnittaisiin ja kova onneni pantaisiin sen kanssa vaakaan!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Sillä se on nyt raskaampi kuin meren hiekka; sentähden menevät sanani harhaan.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Sillä Kaikkivaltiaan nuolet ovat sattuneet minuun; minun henkeni juo niiden myrkkyä. Jumalan kauhut ahdistavat minua.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Huutaako villiaasi vihannassa ruohikossa, ammuuko härkä rehuviljansa ääressä?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Käykö äitelää syöminen ilman suolaa, tahi onko makua munanvalkuaisessa?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Sieluni ei tahdo koskea sellaiseen, se on minulle kuin saastainen ruoka.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Oi, jospa minun pyyntöni täyttyisi ja Jumala toteuttaisi minun toivoni!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Jospa Jumala suvaitsisi musertaa minut, ojentaa kätensä ja katkaista elämäni langan!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Niin olisi vielä lohdutuksenani-ja ilosta minä hypähtäisin säälimättömän tuskan alla-etten ole kieltänyt Pyhän sanoja.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Mikä on minun voimani, että enää toivoisin, ja mikä on loppuni, että tätä kärsisin?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Onko minun voimani vahva kuin kivi, onko minun ruumiini vaskea?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Eikö minulla ole enää mitään apua, onko pelastus minusta karkonnut?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Tuleehan ystävän olla laupias nääntyvälle, vaikka tämä olisikin hyljännyt Kaikkivaltiaan pelon.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Minun veljeni ovat petolliset niinkuin vesipuro, niinkuin sadepurot, jotka juoksevat kuiviin.
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Ne ovat jääsohjusta sameat, niihin kätkeytyy lumi;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 auringon paahtaessa ne ehtyvät, ne häviävät paikastansa helteen tullen.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Niiden juoksun urat mutkistuvat, ne haihtuvat tyhjiin ja katoavat.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Teeman karavaanit tähystelivät, Seban matkueet odottivat niitä;
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 he joutuivat häpeään, kun niihin luottivat, pettyivät perille tullessansa.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Niin te olette nyt tyhjän veroiset: te näette kauhun ja peljästytte.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Olenko sanonut: 'Antakaa minulle ja suorittakaa tavaroistanne lahjus minun puolestani,
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 pelastakaa minut vihollisen vallasta ja lunastakaa minut väkivaltaisten käsistä'?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Opettakaa minua, niin minä vaikenen; neuvokaa minulle, missä olen erehtynyt.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Kuinka tehoaakaan oikea puhe! Mutta mitä merkitsee teidän nuhtelunne?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Aiotteko nuhdella sanoja? Tuultahan ovat epätoivoisen sanat.
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Orvostakin te heittäisitte arpaa ja hieroisitte kauppaa ystävästänne.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Mutta suvaitkaa nyt kääntyä minuun; minä totisesti en valhettele vasten kasvojanne.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Palatkaa, älköön vääryyttä tapahtuko; palatkaa, vielä minä olen oikeassa siinä.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Olisiko minun kielelläni vääryys? Eikö suulakeni tuntisi, mikä turmioksi on?"
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
