Jobin 37
1 "Niin, siitä vapisee sydämeni ja hypähtää paikoiltansa.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Kuulkaa, kuulkaa hänen äänensä pauhinaa ja kohinaa, joka käy hänen suustansa.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Hän laskee sen kaikumaan kaiken taivaan alla, lähettää leimauksensa maan ääriin asti.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Sen kintereillä ärjyy ääni, hän korottaa väkevän äänensä jylinän, eikä hän säästä salamoitaan, äänensä raikuessa.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Ihmeellisesti Jumala korottaa äänensä jylinän, hän tekee suuria tekoja, joita emme käsittää taida.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Sillä hän sanoo lumelle: 'Putoa maahan', samoin sadekuurolle, rankkasateittensa ryöpylle.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Niin hän kytkee jokaiselta kädet, että kaikki ihmiset hänen tekonsa tietäisivät.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Pedot vetäytyvät piiloon ja pysyvät luolissansa.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Tähtitarhasta tulee tuulispää, pohjan ilmalta pakkanen.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Jumalan henkäyksestä syntyy jää, ja aavat vedet ahdistuvat.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Hän myös kuormittaa pilvet kosteudella ja hajottaa välähtelevät ukkosvaarunsa.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 Ne vyöryvät sinne tänne hänen ohjauksestaan, tehdäkseen maanpiirin päällä kaiken, mitä hän niille määrää.
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Hän antaa niiden osua milloin maalle vitsaukseksi, milloin siunaukseksi.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Ota tämä korviisi, Job; pysähdy ja tarkkaa Jumalan ihmetöitä.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Tiedätkö, kuinka Jumala niillä tekonsa teettää ja kuinka hän antaa pilviensä leimausten loistaa?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Käsitätkö pilvien punnituksen, hänen ihmeensä, joka on kaikkitietävä?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Sinä, jonka vaatteet kuumenevat, kun maa on raukeana etelän helletuulesta,
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 kaarrutatko sinä hänen kanssansa taivaan, joka on vahva kuin valettu kuvastin?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Neuvo, mitä meidän on hänelle sanottava; pimeydessämme emme voi tuoda esiin mitään.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Olisiko hänelle ilmoitettava, että tahtoisin puhua? Kukapa vaatisi omaa tuhoansa!
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Ja nyt: ei voida katsella valoa, joka kirkkaana loistaa, kun tuuli on puhaltanut puhdistaen taivaan.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 Pohjoisesta tulee kultainen hohde; Jumalan yllä on peljättävä valtasuuruus.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 Kaikkivaltiasta emme saata käsittää, häntä, joka on suuri voimassa, joka ei oikeutta ja täydellistä vanhurskautta polje.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Sentähden peljätkööt häntä ihmiset; hän ei katso keneenkään, joka on omasta mielestään viisas."
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
