Jobin 30
1 "Mutta nyt nauravat minua elinpäiviltään nuoremmat, joiden isiä minä pidin liian halpoina pantaviksi paimenkoiraini pariin.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Ja mitäpä hyödyttäisi minua heidän kättensä voima, koska heidän nuoruutensa tarmon on vienyt
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 puute ja kova nälänhätä! He kaluavat kuivaa maata, jo ennestään autiota erämaata;
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 he poimivat suolaheiniä pensaiden ympäriltä, ja heidän ruokanaan ovat kinsteripensaan juuret.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Heidät karkoitetaan ihmisten parista; heitä vastaan nostetaan hälytys niinkuin varasta vastaan.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Heidän on asuttava kaameissa rotkoissa, maakoloissa ja kallioluolissa.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Pensaiden keskellä he ulisevat, nokkospehkojen suojaan he sulloutuvat-
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 nuo houkkioiden ja kunniattomain sikiöt, jotka on hosuttu maasta pois.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Heille minä olen nyt tullut pilkkalauluksi, olen heidän jutuksensa joutunut;
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 he inhoavat minua, väistyvät minusta kauas eivätkä häikäile sylkeä silmilleni.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Sillä Jumala on höllentänyt jouseni jänteen ja nöyryyttänyt minut, eivätkä he enää suista julkeuttaan minun edessäni.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Oikealta puoleltani nousee tuo sikiöparvi; he lyövät jalat altani ja luovat turmateitänsä minua vastaan.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 He hävittävät minun polkuni, ovat apuna minua tuhottaessa, vaikka itse ovat ilman auttajaa;
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 niinkuin leveästä muurinaukosta he tulevat, raunioiden alta he vyöryvät esiin.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Kauhut ovat kääntyneet minua vastaan; niinkuin tuuli sinä pyyhkäiset pois minun arvoni, ja minun onneni katoaa niinkuin pilvi.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Ja nyt minun sieluni vuotaa tyhjiin, kurjuuden päivät ovat saavuttaneet minut.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Yö kaivaa luut minun ruumiistani, ja kalvavat tuskani eivät lepää.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Kaikkivallan voimasta on minun verhoni muodottomaksi muuttunut: se kiristyy ympärilleni niinkuin ihokkaani pääntie.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Hän on heittänyt minut lokaan, ja minä olen tullut tomun ja tuhan kaltaiseksi.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Minä huudan sinua, mutta sinä et vastaa minulle; minä seison tässä, mutta sinä vain tuijotat minuun.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Sinä muutut tylyksi minulle, vainoat minua väkevällä kädelläsi.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Sinä kohotat minut myrskytuuleen, kiidätät minut menemään ja annat minun menehtyä rajuilman pauhinassa.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Niin, minä tiedän: sinä viet minua kohti kuolemaa, majaan, kunne kaikki elävä kokoontuu.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Mutta eikö saisi hukkuessaan kättänsä ojentaa tahi onnettomuudessa apua huutaa?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Vai enkö minä itkenyt kovaosaisen kohtaloa, eikö sieluni säälinyt köyhää?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Niin, minä odotin onnea, mutta tuli onnettomuus; minä vartosin valoa, mutta tuli pimeys.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Sisukseni kuohuvat lakkaamatta, kurjuuden päivät ovat kohdanneet minut.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Minä käyn murheasussa, ilman päivänpaistetta; minä nousen ja huudan väkijoukossa.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Minusta on tullut aavikkosutten veli ja kamelikurkien kumppani.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Minun nahkani on mustunut ja lähtee päältäni, ja luuni ovat kuumuuden polttamat.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Niin muuttui kanteleeni soitto valitukseksi ja huiluni sävel itkun ääneksi."
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
