Jobin 29
1 Job jatkoi lausuen mietelmiään ja sanoi:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 "Oi, jospa olisin, niinkuin olin ammoin kuluneina kuukausina, niinkuin niinä päivinä, joina Jumala minua varjeli,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 jolloin hänen lamppunsa loisti pääni päällä ja minä hänen valossansa vaelsin pimeyden halki!
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Jospa olisin niinkuin kukoistukseni päivinä, jolloin Jumalan ystävyys oli majani yllä,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 jolloin Kaikkivaltias oli vielä minun kanssani ja poikani minua ympäröivät,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 jolloin askeleeni kylpivät kermassa ja kallio minun vierelläni vuoti öljyvirtoja!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Kun menin kaupunkiin porttiaukealle, kun asetin istuimeni torille,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 niin nuorukaiset väistyivät nähdessään minut, vanhukset nousivat ja jäivät seisomaan,
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 päämiehet lakkasivat puhumasta ja panivat kätensä suulleen.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Ruhtinasten ääni vaikeni, ja heidän kielensä tarttui suulakeen.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Sillä kenen korva minusta kuuli, hän ylisti minua onnelliseksi, kenen silmä minut näki, hän minusta todisti;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 minä näet pelastin kurjan, joka apua huusi, ja orvon, jolla ei auttajaa ollut.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Menehtyväisen siunaus tuli minun osakseni, ja lesken sydämen minä saatoin riemuitsemaan.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Vanhurskaudella minä vaatetin itseni, ja se verhosi minut; oikeus oli minulla viittana ja päähineenä.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Minä olin sokean silmä ja ontuvan jalka.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Minä olin köyhien isä, ja tuntemattoman asiaa minä tarkoin tutkin.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Minä särjin väärintekijän leukaluut ja tempasin saaliin hänen hampaistansa.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Silloin ajattelin: 'Pesääni minä saan kuolla, ja minä lisään päiväni paljoiksi kuin hiekka.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Onhan juureni vedelle avoinna, ja kaste yöpyy minun oksillani.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Kunniani uudistuu alati, ja jouseni nuortuu minun kädessäni.'
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 He kuuntelivat minua ja odottivat, olivat vaiti ja vartoivat neuvoani.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Puhuttuani eivät he enää sanaa sanoneet, vihmana vuoti puheeni heihin.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 He odottivat minua niinkuin sadetta ja avasivat suunsa niinkuin kevätkuurolle.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Minä hymyilin heille, kun he olivat toivottomat, ja minun kasvojeni loistaessa eivät he synkiksi jääneet.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Jos suvaitsin tulla heidän luokseen, niin minä istuin ylinnä, istuin kuin kuningas sotajoukkonsa keskellä, niinkuin se, joka murheelliset lohduttaa."
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
