Ilmestys 5

1 Ja minä näin istuimella istuvaisen oikiassa kädessä kirjan, sisältä ja ulkoa kirjoitetun, seitsemällä sinetillä lukitun.

Am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, închisă cu șapte peceți.

2 Ja minä näin väkevän enkelin suurella äänellä saarnaavan: kuka on mahdollinen tätä kirjaa avaamaan ja hänen sinettiänsä päästämään?

Am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”

3 Ja ei yksikään voinut, ei taivaassa, eikä maassa, eikä maan alla, kirjaa avata, eikä siihen katsoa.

Nimeni din cerurile de sus, de pe pământ sau de sub pământ nu era în stare să deschidă cartea sau să se uite în ea.

4 Ja minä itkin kovin, ettei yksikään löydetty mahdolliseksi kirjaa avaamaan eikä sitä näkemään.

Atunci am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea sau să se uite în ea.

5 Ja yksi vanhimmista sanoi minulle: älä itke! katso, Jalopeura voitti, joka on Juudan sukukunnasta, Davidin juuri, avaamaan sitä kirjaa ja päästämään sen seitsemää sinettiä.

Unul dintre bătrâni mi-a spus: “Nu plânge. Iată că a biruit Leul care este din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David: cel care deschide cartea și cele șapte peceți ale ei.”

6 Ja minä näin, ja katso, keskellä istuinta, ja neljän eläimen ja vanhimpien keskellä seisoi Karitsa, niinkuin tapettu, jolla oli seitsemän sarvea ja seitsemän silmää, jotka ovat seitsemän Jumalan henkeä kaikelle maalle lähetetyt:

Și am văzut în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, un Miel în picioare, ca și cum ar fi fost înjunghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul.

7 Ja se tuli ja otti kirjan istuimella istuvaisen oikiasta kädestä.

Apoi a venit și a luat-o din mâna dreaptă a Celui care ședea pe tron.

8 Ja kuin hän kirjan ottanut oli, lankesivat ne neljä eläintä ja neljäkolmattakymmentä vanhinta Karitsan eteen, ja jokaisella oli kantele ja kultaiset maljat suitsutusta täynnä, jotka ovat pyhäin rukoukset,

După ce a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, fiecare având o harpă și cupe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.

9 Ja veisasivat uutta virttä, sanoen: sinä olet mahdollinen kirjaa ottamaan ja sen sineteitä avaamaan; sillä sinä olet tapettu ja verelläs meitä Jumalalle lunastit kaikkinaisista sukukunnista, ja kielistä, ja kansoista ja pakanoista,

Și au cântat o cântare nouă, zicând: “Nu, nu! “Ești vrednic să iei cartea și să-i deschidă pecețile, pentru că ai fost ucis, și ne-ai cumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău din orice seminție, limbă, popor și națiune,

10 Ja olet meidät tehnyt meidän Jumalallemme kuninkaiksi ja papeiksi, ja me saamme vallita maan päällä.

și ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru; și vom domni pe pământ.”

11 Ja minä näin ja kuulin monen enkelin äänen istuimen ja eläinten ja vanhimpien ympärillä, ja heidän lukunsa oli kymmenentuhatta kertaa kymmenentuhatta, ja tuhannen kertaa tuhatta,

M-am uitat și am auzit un glas ca un glas de mulți îngeri în jurul scaunului de domnie, al făpturilor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de zeci de mii și de mii de mii,

12 Ja sanoivat suurella äänellä: Karitsa, joka tapettu on, on mahdollinen ottamaan voiman, ja rikkauden, ja viisauden, ja kunnian, ja kiitoksen, ja siunauksen.

care spuneau cu glas tare: “Vrednic este Mielul care a fost ucis să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, onoarea, gloria și binecuvântarea!”

13 Ja kaikki luontokappaleet, jotka taivaassa ovat, ja maan päällä, ja maan alla, ja meressä, ja kaikki, jotka niissä ovat, kuulin minä sille sanovan, joka istuimella istui, ja Karitsalle: siunaus ja kunnia, ja ylistys ja voima, ijankaikkisesta ijankaikkiseen. (aiōn g165)

Și am auzit toate făpturile care sunt în ceruri, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce este în ele, zicând: “Binecuvântarea, cinstea, slava și stăpânirea să fie pentru Cel ce șade pe scaunul de domnie și pentru Miel, în vecii vecilor! Amin!” (aiōn g165)

14 Ja ne neljä eläintä sanoivat: amen! Ja ne neljäkolmattakymmentä vanhinta lankesivat maahan, kumarsivat ja rukoilivat sitä, joka elää ijankaikkisesta ijankaikkiseen.

Cele patru făpturi vii au zis: “Amin!” Apoi bătrânii au căzut la pământ și s-au închinat.