Jobin 29
1 Job puhui taas sananlaskunsa ja sanoi:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Ah jos minä olisin niinkuin entisinä kuukausina! niinä päivinä, joina Jumala minun kätki,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Koska hänen valkeutensa paisti minun pääni päälle, ja minä kävin pimeissä hänen valkeudessansa,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Niinkuin minä olin nuorena olessani; koska Jumalan salaisuus oli minun majani päällä;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Koska Kaikkivaltias oli vielä minun kanssani, ja minun nuorukaiseni minun ympärilläni;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Koska minä pesin minun tieni voilla, ja kallio vuoti minulle öljy-ojat;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Koska minä menin kaupunin porteille, ja annoin valmistaa istuimeni kujille;
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Kuin nuoret näkivät minun, niin he pakenivat, ja vanhat nousivat ja seisoivat minun edessäni,
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Ylimmäiset lakkasivat puhumasta, ja panivat kätensä suunsa päälle,
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Ruhtinasten ääni kätkeysi, ja heidän kielensä suun lakeen tarttui.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Sillä kenen korva minun kuuli, se kiitti minua onnelliseksi, ja jonka silmä minun näki, se todisti minusta.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Sillä minä autin köyhää, joka huusi, ja orpoa, jolla ei auttajaa ollut.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Niiden siunaus, jotka katoomallansa olivat, tuli minun päälleni; ja minä ilahutin leskein sydämen.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Vanhurskaus oli minun pukuni, jonka minä päälleni puin, ja minun oikeuteni oli minulle niinkuin hame ja kaunistus.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Minä olin sokian silmä ja ontuvan jalka.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Minä olin köyhäin isä, ja jonka asiaa en minä ymmärtänyt, sen minä visusti tutkin.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Minä särjin väärän syömähampaat, ja otin saaliin hänen hampaistansa,
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Minä ajattelin: minä riuduin pesässäni, ja teen päiväni moneksi niinkuin sannan.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Minun juureni putkahti veden tykönä, ja kaste pysyi laihoni päällä.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Minun kunniallisuuteni uudistui minun edessäni, ja minun joutseni muuttui uudeksi minun kädessäni.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 He kuulivat minua ja odottivat, ja vaikenivat minun neuvooni.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Minun sanani jälkeen ei yksikään enempää puhunut, ja minun puheeni tiukkui heidän päällensä.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 He odottivat minua niinkuin sadetta, ja avasivat suunsa niinkuin ehtoosadetta vastaan.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Jos minä nauroin heidän puoleensa, ei he luottaneet sen päälle, eikä tahtoneet minua murheesen saattaa.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Kuin minä tulin heidän kokouksiinsa, niin minun täytyi istua ylimpänä: ja asuin niinkuin kuningas sotaväen keskellä, lohduttaissani murheellisia.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
