Psalmaro 95

1 Venu, ni kantu al la Eternulo; Ni ĝoje kriu al la rifuĝejo de nia helpo.

Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.

2 Ni venu antaŭ Lian vizaĝon kun glorado, Per psalmoj ni ĝoje kriu al Li.

Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.

3 Ĉar granda Dio estas la Eternulo Kaj granda Reĝo super ĉiuj dioj,

Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.

4 Kiu havas en Sia mano la profundaĵojn de la tero, Kaj al kiu apartenas la altaĵoj de la montoj;

În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.

5 Al kiu apartenas la maro, kaj Li ĝin faris, Kaj la sekteron Liaj manoj kreis.

Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.

6 Venu, ni kliniĝu, ni ĵetu nin teren, Ni genuu antaŭ la Eternulo, nia Kreinto.

Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.

7 Ĉar Li estas nia Dio, Kaj ni estas la popolo de Lia paŝtejo kaj la ŝafoj de Lia mano. Hodiaŭ, se vi aŭskultas Lian voĉon,

Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,

8 Ne obstinigu vian koron, kiel en Meriba, Kiel en la tago de Masa en la dezerto,

Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,

9 Kiam viaj patroj Min incitis, Esploris kaj vidis Mian faron.

Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.

10 Kvardek jarojn Mi indignis kontraŭ tiu generacio, Kaj Mi diris: Ili estas popolo kun koro malĝusta, Kaj ili ne volas koni Miajn vojojn;

Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.

11 Tial Mi ĵuris en Mia kolero, Ke ili ne venos en Mian ripozejon.

Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.