Psalmaro 59
1 Al la ĥorestro. Por Al-taŝĥet. Verko de David, kiam Saul sendis, ke oni gardu la domon, por lin mortigi. Savu min de miaj malamikoj, mia Dio; Defendu min kontraŭ tiuj, kiuj leviĝis kontraŭ mi.
Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David; când Saul a trimis și ei au pândit casa, pentru a-l ucide. Eliberează-mă de dușmanii mei, Dumnezeul meu; apără-mă de cei ce se ridică împotriva mea.
2 Savu min de la krimuloj, Kaj kontraŭ la sangaviduloj helpu min.
Eliberează-mă de lucrătorii nelegiuirii și salvează-mă de oamenii sângeroși.
3 Ĉar jen ili embuskas kontraŭ mia animo, Fortuloj kolektiĝas kontraŭ mi, Ne por mia krimo kaj ne por mia peko, ho Eternulo.
Căci iată, ei îmi pândesc sufletul, cei tari se adună împotriva mea; nu pentru fărădelegea mea, nici pentru păcatul meu, DOAMNE.
4 Sen kulpo de mia flanko ili kunkuras kaj armiĝas; Rapidu renkonte al mi, kaj rigardu.
Ei aleargă și se pregătesc fără să am vreo vină, ridică-te să mă ajuți și privește.
5 Vi, ho Eternulo, Dio Cebaot, Dio de Izrael, Vekiĝu, por punviziti ĉiujn popolojn; Ne indulgu ĉiujn krimajn malbonfarantojn. (Sela)
Tu de aceea, DOAMNE Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, trezește-te și cercetează pe toți păgânii, nu fi milostiv cu niciun stricat călcător de lege. (Selah)
6 Ili revenas vespere, bojas kiel hundoj, Kaj iras ĉirkaŭ la urbo.
Se întorc pe înserat, latră ca un câine și înconjoară cetăți.
7 Jen ili parolaĉas per siaj buŝoj; Glavoj estas sur iliaj lipoj; ĉar kiu, ili diras, aŭdas?
Privește, ei râgâie cu gura lor, săbii sunt pe buzele lor, căci cine aude, spun ei?
8 Sed Vi, ho Eternulo, ridos pri ili; Vi mokos ĉiujn popolojn.
Dar tu, DOAMNE, vei râde de ei; vei lua pe toți păgânii în derâdere.
9 Ho mia forto, al Vi mi min turnas; Ĉar Dio estas mia rifuĝo.
Datorită puterii lui te voi aștepta, căci Dumnezeu este apărarea mea.
10 Mia bona Dio rapidos al mi; Dio vidigos al mi venĝon sur miaj malamikoj.
Dumnezeul milei mele mă va întâmpina, Dumnezeu mă va lăsa să îmi văd dorința împlinită asupra dușmanilor mei.
11 Ne mortigu ilin, por ke ne forgesu mia popolo; Disbatu ilin per Via forto kaj faligu ilin, Ho Sinjoro, nia ŝildo.
Nu îi ucide, ca nu cumva poporul meu să uite, împrăștie-i prin puterea ta și doboară-i, Doamne scutul nostru.
12 La parolo de iliaj lipoj estas peko de iliaj buŝoj; Ili kaptiĝu per sia malhumileco, Ĉar ili parolas nur pri ĵurrompo kaj mensogo.
Datorită păcatului gurii lor și cuvintelor buzelor lor, și datorită blestemului și minciunii pe care ei le vorbesc, să fie prinși în mândria lor.
13 Ekstermu ilin en kolerego, ekstermu, ke ili ne plu ekzistu; Kaj ili eksciu, ke Dio regas ĉe Jakob, Ĝis la limoj de la mondo. (Sela)
Mistuie-i în furia ta, mistuie-i, ca ei să nu mai fie și să știe că Dumnezeu stăpânește în Iacob până la marginile pământului. (Selah)
14 Ili revenas vespere, bojas kiel hundoj, Kaj iras ĉirkaŭ la urbo.
Și să se întoarcă pe înserat și să latre ca un câine și să înconjoare cetatea.
15 Ili vagas pro manĝo, Kaj sen satiĝo pasigas la nokton.
Să rătăcească în sus și în jos după mâncare și să poarte pică dacă nu sunt sătui.
16 Sed mi kantos Vian forton, Kaj matene mi gloros Vian bonecon; Ĉar Vi estis por mi defendo kaj rifuĝo En la tago de mia malfeliĉo.
Dar eu voi cânta despre puterea ta; da, dimineața, voi cânta despre mila ta, căci ai fost apărarea mea și locul meu de scăpare în ziua tulburării mele.
17 Ho mia forto, al Vi mi kantos; Ĉar Dio estas mia defendo, la Dio de mia favoro.
Puterea mea, ție îți voi cânta, căci Dumnezeu este apărarea mea și Dumnezeul milei mele.
