Psalmaro 141
1 Psalmo de David. Ho Eternulo, mi vokas al Vi; rapidu al mi; Atentu mian voĉon, kiam mi vokas al Vi.
Un psalm al lui David. DOAMNE, strig către tine, grăbește-te înspre mine; deschide urechea la vocea mea, când strig către tine.
2 Mia preĝo valoru antaŭ Vi kiel incenso, La levo de miaj manoj kiel vespera oferdono.
Să se îndrepte rugăciunea mea înaintea ta ca tămâia; și înălțarea mâinilor mele ca sacrificiul de seară.
3 Metu, ho Eternulo, gardon al mia buŝo, Gardu la pordon de miaj lipoj.
Pune o gardă, DOAMNE, înaintea gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4 Ne klinu mian koron al io malbona, Al partoprenado en malbonagoj kun malbonaguloj; Mi ne manĝu iliajn bongustaĵojn.
Nu înclina inima mea la niciun lucru rău, pentru a face fapte stricate cu oameni care lucrează nelegiuire, și nu mă lăsa să mănânc din lucrurile lor plăcute.
5 Virtuloj min frapu favorkore kaj punu min: Ĝi estos oleo por la kapo; Mia kapo ne rifuzos, se estos eĉ pli; Kaj mi preĝas ĉe iliaj malfeliĉoj.
Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; și să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor.
6 Disiĝis sur roko iliaj juĝantoj, Kaj ili aŭdis miajn vortojn, kiel amikaj ili estis.
Când judecătorii lor vor fi doborâți în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.
7 Kiel iu plugas kaj dispecigas la teron, Tiel estas disĵetitaj iliaj ostoj ĝis la buŝo de Ŝeol. (Sheol h7585)
Oasele noastre sunt împrăștiate la gura mormântului, ca și când cineva taie și despică lemne pe pământ. (Sheol h7585)
8 Ĉar al Vi, ho Eternulo, mia Sinjoro, estas direktitaj miaj okuloj; Al Vi mi esperas: ne forpuŝu mian animon.
Dar ochii mei sunt spre tine, DUMNEZEULE, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.
9 Gardu min kontraŭ la reto, kiun oni metis al mi, Kontraŭ la implikilo de la malbonaguloj.
Păzește-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine și de cursele lucrătorilor nelegiuirii.
10 La malvirtuloj falu en siajn retojn ĉiuj, Dum mi preteriros.
Să cadă cei stricați în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.
