Psalmaro 14

1 Al la ĥorestro. De David. La sensaĝulo diris en sia koro: Dio ne ekzistas. Ili sentaŭgiĝis, ili abomeniĝis pro siaj faroj; Ekzistas neniu, kiu faras bonon.

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu. Sunt corupți și au făcut fapte scârboase, niciunul nu face binele.

2 La Eternulo el la ĉielo ekrigardis la homidojn, Por vidi, ĉu ekzistas prudentulo, kiu serĉas Dion.

DOMNUL a privit din cer peste copiii oamenilor, să vadă dacă sunt unii care înțeleg și caută pe Dumnezeu.

3 Ĉiuj devojiĝis, ĉiuj malvirtiĝis; Ekzistas neniu, faranta bonon, ne ekzistas eĉ unu.

Toți s-au abătut, toți împreună s-au murdărit, nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar.

4 Ĉu ne prudentiĝos ĉiuj, kiuj faras malbonon, Kiuj manĝas mian popolon, kiel oni manĝas panon, Kaj kiuj ne vokas al la Eternulo?

Nu au cunoaștere toți lucrătorii nelegiuirii? Care mănâncă pe poporul meu precum mănâncă pâine, și care nu cheamă pe DOMNUL.

5 Tie ili forte ektimis, Ĉar Dio estas en la generacio de la justuloj.

Acolo au fost în mare frică, fiindcă Dumnezeu este în mijlocul generației celui drept.

6 Vi malhonoris la konsilon de malriĉulo, Sed la Eternulo estas lia rifuĝejo.

Ați făcut de rușine sfatul celui sărac, pentru că DOMNUL este locul lui de scăpare.

7 Ho, ke venu el Cion savo al Izrael! Kiam la Eternulo revenigos Sian forkaptitan popolon, Tiam triumfos Jakob kaj ĝojos Izrael.

O, dacă salvarea lui Israel ar veni din Sion! Când DOMNUL aduce înapoi pe captivii poporului său, Iacob se va bucura și Israel se va veseli.