Psalmaro 130

1 Kanto de suprenirado. El profundo mi vokas Vin, ho Eternulo.

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Mia Sinjoro, aŭskultu mian voĉon; Viaj oreloj atentu la voĉon de mia petego.

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Se vi, ho Eternulo, kalkulus la pekojn, Kiu povus stari, ho mia Sinjoro?

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Sed Vi estas pardonema, Por ke Vi estu respektata.

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Mi esperis al la Eternulo, esperis mia animo, Kaj Lian vorton mi fidis.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Mia animo atendas mian Sinjoron pli, Ol la gardantoj atendas la matenon, La gardantoj la matenon.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Izrael fidu la Eternulon; Ĉar ĉe la Eternulo estas favorkoreco Kaj ĉe Li estas granda liberigo.

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 Kaj Li liberigos Izraelon De ĉiuj liaj pekoj.

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.