Psalmaro 122

1 Kanto de suprenirado. De David. Mi ekĝojis, kiam oni diris al mi: Ni iru en la domon de la Eternulo.

O cântare a treptelor, a lui David. M-am veselit când mi-au spus: Să mergem la casa DOMNULUI.

2 Niaj piedoj staris en viaj pordegoj, Ho Jerusalem,

Picioarele noastre vor sta înăuntrul porților tale, Ierusalime.

3 Vi Jerusalem, konstruita kiel urbo, En kiu ĉio kuniĝis.

Ierusalimul este zidit ca o cetate strâns unită împreună.

4 Tien supreniris la triboj, la triboj de la Eternulo, Laŭ la moro de Izrael, Por glori la nomon de la Eternulo.

Căci acolo urcă triburile, triburile DOMNULUI, la mărturia lui Israel, pentru a aduce mulțumiri numelui DOMNULUI.

5 Ĉar tie staris tronoj de juĝo, Tronoj de la domo de David.

Căci acolo sunt așezate tronuri de judecată, tronurile casei lui David.

6 Deziru pacon al Jerusalem; Bonan staton havu viaj amantoj.

Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului; vor prospera cei ce te iubesc.

7 Paco estu inter viaj muroj, Bonstato en viaj palacoj.

Pace fie înăuntrul zidurilor tale și prosperitate înăuntrul palatelor tale.

8 Pro miaj fratoj kaj amikoj mi do diru: Paco estu al vi.

Pentru frații și însoțitorii mei, voi spune acum: Pace fie înăuntrul tău.

9 Pro la domo de la Eternulo, nia Dio, Mi deziras al vi bonon.

Datorită casei DOMNULUI Dumnezeul nostru voi căuta binele tău.