Psalmaro 109

1 Al la ĥorestro. Psalmo de David. Ho Dio, mia gloro, ne silentu.

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,

2 Ĉar buŝon malvirtan kaj buŝon malican ili malfermis kontraŭ mi, Ili parolas kun mi per mensogema lango.

Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.

3 Per vortoj de malamo ili min ĉirkaŭis, Kaj ili militas kontraŭ mi sen mia kulpo.

M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.

4 Por mia amo ili min malamas; Sed mi preĝas.

Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.

5 Ili pagas al mi malbonon por bono Kaj malamon por mia amo.

Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.

6 Metu malvirtulon super lin; Kaj kontraŭulo stariĝu ĉe lia dekstra mano.

Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.

7 Kiam li estos juĝata, li eliru kulpa; Kaj lia preĝo estu peko.

Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.

8 Liaj tagoj estu malmultaj; Lian oficon ricevu alia.

Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.

9 Liaj infanoj estu orfoj, Kaj lia edzino estu vidvino.

Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.

10 Liaj infanoj vagadu, Kaj ili petu kaj serĉu apud siaj ruinoj.

Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.

11 Kreditoro forprenu ĉion, kion li havas; Kaj fremduloj disrabu lian laboron.

Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.

12 Neniu faru al li ion bonan; Kaj ne troviĝu kompatanto por liaj orfoj.

Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.

13 Lia idaro estu kondamnita al ekstermo; En la dua generacio elviŝiĝu ilia nomo.

Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.

14 La malbonago de liaj patroj rememoriĝu al la Eternulo, Kaj la peko de lia patrino ne elviŝiĝu.

Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.

15 Ili estu ĉiam antaŭ la Eternulo, Kaj Li ekstermu la memoron pri ili de sur la tero.

Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.

16 Pro tio, ke li ne memoris fari bonfarojn, Kaj ke li persekutis mizerulon kaj malriĉulon kaj korsuferanton, Por lin mortigi.

Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.

17 Li amis malbenon, kaj ĝi venis sur lin; Li ne volis benon, kaj ĝi malproksimiĝis de li.

Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.

18 Li metis sur sin malbenon, kiel veston; Kaj ĝi penetris en lian internon, kiel akvo, Kaj en liajn ostojn, kiel oleo.

Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.

19 Ĝi estu por li kiel vesto, per kiu li sin kovras, Kaj kiel zono, kiun li ĉiam portas ĉirkaŭ si.

Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.

20 Tia estas de la Eternulo la agado kontraŭ miaj kontraŭuloj, Kaj kontraŭ tiuj, kiuj parolas malbonon kontraŭ mia animo.

Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.

21 Kaj Vi, ho Eternulo, mia Sinjoro, agu kun mi pro Via nomo; Ĉar bona estas Via favorkoreco, savu min.

Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.

22 Ĉar mi estas malriĉulo kaj mizerulo, Kaj mia koro estas rompita en mia interno.

Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.

23 Kiel ombro longiĝanta mi malaperas; Oni forskuas min kiel akridon.

Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.

24 Miaj genuoj senfortiĝis de fastado, Kaj mia karno perdis la grason.

Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.

25 Kaj mi fariĝis mokataĵo por ili; Kiam ili vidas min, ili balancas sian kapon.

Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.

26 Helpu min, ho Eternulo, mia Dio; Savu min laŭ Via boneco.

Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,

27 Kaj oni sciu, ke tio estas Via mano; Ke Vi, ho Eternulo, tion faris.

Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.

28 Ili malbenas, sed Vi benu; Ili leviĝis, sed ili estos hontigitaj, kaj Via sklavo ĝojos.

Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.

29 Miaj kontraŭuloj kovriĝu per malhonoro, Kaj ili envolviĝu en sian honton kiel en veston.

Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.

30 Mi forte gloros la Eternulon per mia buŝo, Kaj meze de multaj homoj mi Lin laŭdos.

Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.

31 Ĉar Li staras ĉe la dekstra flanko de malriĉulo, Por savi lin de tiuj, kiuj juĝas lian animon.

Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.