Plorkanto 5
1 Rememoru, ho Eternulo, kio fariĝis al ni; Rigardu kaj vidu nian malhonoron!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Nia heredaĵo transiris al fremduloj, Niaj domoj al aligentuloj.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Ni fariĝis orfoj senpatraj, Niaj patrinoj estas kiel vidvinoj.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Nian akvon ni trinkas pro mono; Nian lignon ni ricevas nur pro pago.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Oni pelas nin je nia kolo; Ni laciĝis, sed oni ne permesas al ni ripozi.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Al Egiptujo ni etendis la manon, Al Asirio, por satiĝi per pano.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Niaj patroj pekis, sed ili jam ne ekzistas; Kaj ni devas suferi pro iliaj malbonagoj.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Sklavoj regas super ni; Kaj neniu liberigas nin el iliaj manoj.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Kun danĝero por nia vivo ni akiras nian panon, Pro la glavo en la dezerto.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Nia haŭto varmegiĝis kiel forno, Por la kruela malsato.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 La virinojn en Cion ili senhonorigis, La virgulinojn en la urboj de Judujo.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 La princoj estas pendigitaj je siaj manoj; La maljunulojn oni ne respektis.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 La junuloj devas porti muelŝtonojn; La knaboj falas sub la lignoŝarĝoj.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 La maljunuloj jam ne sidas ĉe la pordegoj, La junuloj jam ne kantas.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Malaperis la gajeco de nia koro; Niaj dancrondoj aliformiĝis en funebron.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Defalis la krono de nia kapo; Ho ve al ni, ke ni pekis!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Pro tio senfortiĝis nia koro, Pro tio senlumiĝis niaj okuloj:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Pro la monto Cion, ke ĝi fariĝis dezerta, Ke vulpoj vagas sur ĝi.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Sed Vi, ho Eternulo, kiu restas eterne Kaj kies trono staras de generacio al generacio,
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Kial Vi forgesis nin kvazaŭ por eterne, Forlasis nin por longa tempo?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Reirigu nin, ho Eternulo, al Vi, ke ni revenu; Renovigu niajn tagojn kiel en la tempo antaŭa.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Ĉar ĉu Vi nin tute forpuŝis? Vi tre forte ekkoleris kontraŭ ni.
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
