Ijob 37
1 Pri tio tremas mia koro Kaj saltas de sia loko.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Aŭskultu atente en la bruo Lian voĉon, Kaj la sonojn, kiuj eliras el Lia buŝo.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Sub la tutan ĉielon Li kurigas tion, Kaj Sian lumon al la randoj de la tero.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Post ĝi ekbruas la tondro; Li tondras per Sia majesta voĉo, Kaj oni ne povas tion haltigi, kiam aŭdiĝas Lia voĉo.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Mirinde tondras Dio per Sia voĉo; Li faras ion grandan, sed ne konatan.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Al la neĝo Li diras: Falu sur la teron; Ankaŭ al la pluvego, al Siaj fortaj pluvegoj.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Sur la manon de ĉiu homo Li metas sigelon, Por ke ĉiuj homoj sciu Lian faron.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 La sovaĝa besto iras en sian kavon Kaj restas en sia loĝejo.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 El la sudo venas ventego, Kaj de la nordo venas malvarmo.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 De la spiro de Dio venas frosto, Kaj vasta akvo fariĝas kvazaŭ fandaĵo.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 La nubojn Li pezigas per akvo, Kaj nubo disŝutas Lian lumon.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 Li direktas ilin ĉirkaŭen, kien Li volas, Por ke ili plenumu ĉion, kion Li ordonas al ili, sur la tero:
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Ĉu por puno de ia lando, Ĉu por favorkoraĵo Li ilin direktas.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Atentu tion, Ijob; Staru, kaj konsideru la miraklojn de Dio.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Ĉu vi scias, kiamaniere Dio agigas ilin Kaj aperigas lumon el Sia nubo?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Ĉu vi komprenas, ĉe la distiro de nubo, La miraklojn de Tiu, kiu estas la plej perfekta en la sciado?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Kiamaniere viaj vestoj varmiĝas, Kiam la tero kvietiĝas de sude?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Ĉu vi povas etendi kun Li la ĉielon, Firman kiel fandita spegulo?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Sciigu al ni, kion ni devas diri al Li; Mi nenion povas elkonjekti pro mallumo.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Ĉu estos rakontita al Li tio, kion mi parolas? Se iu parolos, li pereos.
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Nun oni ne povas rigardi la lumon, kiu hele lumas en la ĉielo, Kiam la vento pasas kaj purigas ĝin.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 De norde venas oro; Ĉirkaŭ Dio estas terura brilo.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 La Plejpotenculon ni ne povas kompreni. Li estas granda en forto, justo, kaj vero; Li neniun premas.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Tial respektegas Lin la homoj; Kaj Li atentas neniun el la saĝuloj.
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
