Ijob 29

1 Kaj plue Ijob parolis siajn sentencojn, kaj diris:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 Ho, se estus al mi tiel, kiel en la antaŭaj monatoj, Kiel en la tempo, kiam Dio min gardis;

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 Kiam Lia lumilo lumis super mia kapo; Kaj sub Lia lumo mi povis iri en mallumo;

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 Kiel estis al mi en la tagoj de mia juneco, Kiam la ŝirmado de Dio estis super mia tendo;

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 Kiam la Plejpotenculo estis ankoraŭ kun mi, Kaj ĉirkaŭ mi estis miaj infanoj;

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 Kiam miaj paŝoj laviĝadis en butero, Kaj la roko verŝadis al mi fluojn da oleo!

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 Kiam mi eliris el la pordego al la urbo Kaj aranĝis al mi sidon sur la placo,

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 Vidis min junuloj kaj kaŝis sin, Kaj maljunuloj leviĝis kaj staris;

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 Eminentuloj ĉesis paroli Kaj metis la manon sur sian buŝon;

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 La voĉo de altranguloj sin kaŝis, Kaj ilia lango algluiĝis al ilia palato.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 Kiam orelo aŭdis, ĝi nomis min feliĉa; Kiam okulo vidis, ĝi gloris min;

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 Ĉar mi savadis kriantan malriĉulon, Kaj orfon, kiu ne havis helpanton.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 Beno de pereanto venadis sur min, Kaj la koro de vidvino estis ĝojigata de mi.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 Virteco estis mia vesto, Kaj mia justeco vestis min kiel mantelo kaj kapornamo.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 Mi estis okuloj por la blindulo, Kaj piedoj por la lamulo;

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 Mi estis patro por la malriĉuloj, Kaj juĝan aferon de homoj nekonataj mi esploradis;

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 Mi rompadis la makzelojn al maljustulo, Kaj el liaj dentoj mi elŝiradis la kaptitaĵon.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 Kaj mi pensis: En mia nesto mi mortos, Kaj grandnombraj kiel sablo estos miaj tagoj;

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 Mia radiko estas malkovrita por la akvo, Kaj roso noktas sur miaj branĉoj.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 Mia gloro estas ĉiam nova, Kaj mia pafarko ĉiam refortiĝas en mia mano.

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 Oni aŭskultadis min kaj atendadis, Kaj silentadis, kiam mi donadis konsilojn.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 Post miaj vortoj oni ne plu parolis; Kaj miaj vortoj gutadis sur ilin.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 Oni atendadis min kiel la pluvon, Kaj malfermadis sian buŝon, kiel por malfrua pluvo.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 Se mi iam ridis al ili, ili ne kredis tion; Kaj la lumo de mia vizaĝo ne falis.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 Kiam mi iris al ili, mi sidis sur la ĉefa loko; Mi loĝis kiel reĝo inter taĉmentoj, Kiel konsolanto de funebruloj.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.