Psalms 137

1 By rivers of Babylon — There we did sit, Yea, we wept when we remembered Zion.

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 On willows in its midst we hung our harps.

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 For there our captors asked us the words of a song, And our spoilers — joy: 'Sing ye to us of a song of Zion.'

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 How do we sing the song of Jehovah, On the land of a stranger?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 If I forget thee, O Jerusalem, my right hand forgetteth!

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 My tongue doth cleave to my palate, If I do not remember thee, If I do not exalt Jerusalem above my chief joy.

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Remember, Jehovah, for the sons of Edom, The day of Jerusalem, Those saying, 'Rase, rase to its foundation!'

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 O daughter of Babylon, O destroyed one, O the happiness of him who repayeth to thee thy deed, That thou hast done to us.

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 O the happiness of him who doth seize, And hath dashed thy sucklings on the rock!

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.