Psalms 102
1 A Prayer of the afflicted when he is feeble, and before Jehovah poureth out his plaint. O Jehovah, hear my prayer, yea, my cry to Thee cometh.
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Hide not Thou Thy face from me, In a day of mine adversity, Incline unto me Thine ear, In the day I call, haste, answer me.
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 For consumed in smoke have been my days, And my bones as a fire-brand have burned.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Smitten as the herb, and withered, is my heart, For I have forgotten to eat my bread.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 From the voice of my sighing Hath my bone cleaved to my flesh.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 I have been like to a pelican of the wilderness, I have been as an owl of the dry places.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 I have watched, and I am As a bird alone on the roof.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 All the day mine enemies reproached me, Those mad at me have sworn against me.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Because ashes as bread I have eaten, And my drink with weeping have mingled,
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 From Thine indignation and Thy wrath, For Thou hast lifted me up, And dost cast me down.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 My days as a shadow [are] stretched out, And I — as the herb I am withered.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 And Thou, O Jehovah, to the age abidest, And Thy memorial to all generations.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Thou — Thou risest — Thou pitiest Zion, For the time to favour her, For the appointed time hath come.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 For Thy servants have been pleased with her stones, And her dust they favour.
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 And nations fear the name of Jehovah, And all kings of the earth Thine honour,
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 For Jehovah hath builded Zion, He hath been seen in His honour,
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 He turned unto the prayer of the destitute, And He hath not despised their prayer.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 This is written for a later generation, And the people created do praise Jah.
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 For He hath looked From the high place of His sanctuary. Jehovah from heaven unto earth looked attentively,
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 To hear the groan of the prisoner, To loose sons of death,
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 To declare in Zion the name of Jehovah, And His praise in Jerusalem,
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 In the peoples being gathered together, And the kingdoms — to serve Jehovah.
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 He hath humbled in the way my power, He hath shortened my days.
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 I say, 'My God, take me not up in the midst of my days,' Through all generations [are] Thine years.
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 Beforetime the earth Thou didst found, And the work of Thy hands [are] the heavens.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 They — They perish, and Thou remainest, And all of them as a garment become old, As clothing Thou changest them, And they are changed.
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 And Thou [art] the same, and Thine years are not finished.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 The sons of Thy servants do continue, And their seed before Thee is established!
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
