Lamentations 5
1 Remember, O Jehovah, what hath befallen us, Look attentively, and see our reproach.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Our inheritance hath been turned to strangers, Our houses to foreigners.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Orphans we have been — without a father, our mothers [are] as widows.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Our water for money we have drunk, Our wood for a price doth come.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 For our neck we have been pursued, We have laboured — there hath been no rest for us.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 [To] Egypt we have given a hand, [To] Asshur, to be satisfied with bread.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Our fathers have sinned — they are not, We their iniquities have borne.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Servants have ruled over us, A deliverer there is none from their hand.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 With our lives we bring in our bread, Because of the sword of the wilderness.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Our skin as an oven hath been burning, Because of the raging of the famine.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Wives in Zion they have humbled, Virgins — in cities of Judah.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Princes by their hand have been hanged, The faces of elders have not been honoured.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Young men to grind they have taken, And youths with wood have stumbled.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 The aged from the gate have ceased, Young men from their song.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Ceased hath the joy of our heart, Turned to mourning hath been our dancing.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Fallen hath the crown [from] our head, Woe [is] now to us, for we have sinned.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 For this hath our heart been sick, For these have our eyes been dim.
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 For the mount of Zion — that is desolate, Foxes have gone up on it.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Thou, O Jehovah, to the age remainest, Thy throne to generation and generation.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Why for ever dost Thou forget us? Thou forsakest us for length of days!
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Turn us back, O Jehovah, unto Thee, And we turn back, renew our days as of old.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 For hast Thou utterly rejected us? Thou hast been wroth against us — exceedingly?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
