Job 9
1 And Job answereth and saith: —
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Truly I have known that [it is] so, And what — is man righteous with God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he delight to strive with Him — He doth not answer him one of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Wise in heart and strong in power — Who hath hardened toward Him and is at peace?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Who is removing mountains, And they have not known, Who hath overturned them in His anger.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who is shaking earth from its place, And its pillars move themselves.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who is speaking to the sun, and it riseth not, And the stars He sealeth up.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Stretching out the heavens by Himself, And treading on the heights of the sea,
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Making Osh, Kesil, and Kimah, And the inner chambers of the south.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Doing great things till there is no searching, And wonderful, till there is no numbering.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo, He goeth over by me, and I see not, And He passeth on, and I attend not to it.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Lo, He snatches away, who bringeth it back? Who saith unto Him, 'What dost Thou?'
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God doth not turn back His anger, Under Him bowed have proud helpers.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less do I — I answer Him? Choose out my words with Him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, though I were righteous, I answer not, For my judgment I make supplication.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Though I had called and He answereth me, I do not believe that He giveth ear [to] my voice.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Because with a tempest He bruiseth me, And hath multiplied my wounds for nought.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He permitteth me not to refresh my spirit, But filleth me with bitter things.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If of power, lo, the Strong One; And if of judgment — who doth convene me?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 If I be righteous, Mine mouth doth declare me wicked, Perfect I am! — it declareth me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Perfect I am! — I know not my soul, I despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 It is the same thing, therefore I said, 'The perfect and the wicked He is consuming.'
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If a scourge doth put to death suddenly, At the trial of the innocent He laugheth.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Earth hath been given Into the hand of the wicked one. The face of its judges he covereth, If not — where, who [is] he?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 My days have been swifter than a runner, They have fled, they have not seen good,
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They have passed on with ships of reed, As an eagle darteth on food.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Though I say, 'I forget my talking, I forsake my corner, and I brighten up!'
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I have been afraid of all my griefs, I have known that Thou dost not acquit me.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 I — I am become wicked; why [is] this? [In] vain I labour.
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I have washed myself with snow-water, And purified with soap my hands,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Then in corruption Thou dost dip me, And my garments have abominated me.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 But if a man like myself — I answer him, We come together into judgment.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 If there were between us an umpire, He doth place his hand on us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 He doth turn aside from off me his rod, And His terror doth not make me afraid,
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 I speak, and do not fear Him, But I am not right with myself.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
