< Job 8 >
1 And Bildad the Shuhite answereth and saith: —
A tunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2 Till when dost thou speak these things? And a strong wind — sayings of thy mouth?
Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Și cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3 Doth God pervert judgment? And doth the Mighty One pervert justice?
Pervertește Dumnezeu judecata? Sau pervertește Atotputernicul dreptatea?
4 If thy sons have sinned before Him, And He doth send them away, By the hand of their transgression,
Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui și el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;
5 If thou dost seek early unto God, And unto the Mighty makest supplication,
Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp și ți-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,
6 If pure and upright thou [art], Surely now He waketh for thee, And hath completed The habitation of thy righteousness.
Dacă ai fi fost pur și integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine și ar face să prospere locuința dreptății tale.
7 And thy beginning hath been small, And thy latter end is very great.
Deși începutul tău a fost mic, totuși sfârșitul tău de pe urmă va crește mult.
8 For, ask I pray thee of a former generation, And prepare to a search of their fathers,
Căci întreabă, te rog, despre generația trecută și pregătește-te pentru cercetarea despre părinții lor;
9 (For of yesterday we [are], and we know not, For a shadow [are] our days on earth.)
Pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;
10 Do they not shew thee — speak to thee, And from their heart bring forth words?
Nu te vor învăța ei și nu îți vor spune și nu vor rosti cuvinte din inima lor?
11 'Doth a rush wise without mire? A reed increase without water?
Poate crește papura fără mlaștină? Poate irisul crește fără apă?
12 While it [is] in its budding — uncropped, Even before any herb it withereth.
Pe când este încă verde și netăiat, se ofilește înaintea oricărei alte ierburi.
13 So [are] the paths of all forgetting God, And the hope of the profane doth perish,
Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și speranța fățarnicului va pieri,
14 Whose confidence is loathsome, And the house of a spider his trust.
A cărui speranță va fi retezată și a cărui încredere va fi pânză de păianjen.
15 He leaneth on his house — and it standeth not: He taketh hold on it — and it abideth not.
Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ține strâns, dar nu va dura.
16 Green he [is] before the sun, And over his garden his branch goeth out.
El este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde în grădina sa.
17 By a heap his roots are wrapped, A house of stones he looketh for.
Rădăcinile lui sunt înfășurate în jurul movilei și vede locul pietrelor.
18 If [one] doth destroy him from his place, Then it hath feigned concerning him, I have not seen thee!
Dacă îl nimicește din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.
19 Lo, this [is] the joy of his way, And from the dust others spring up.'
Iată, aceasta este bucuria căii sale, și din pământ alții vor crește.
20 Lo, God doth not reject the perfect, Nor taketh hold on the hand of evil doers.
Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârșit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,
21 While he filleth with laughter thy mouth, And thy lips with shouting,
Până ce umple gura ta cu râset și buzele tale cu bucurie.
22 Those hating thee do put on shame, And the tent of the wicked is not!
Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine, și locuința celor stricați va ajunge de nimic.