Job 41
1 Dost thou draw leviathan with an angle? And with a rope thou lettest down — his tongue?
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
2 Dost thou put a reed in his nose? And with a thorn pierce his jaw?
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
3 Doth he multiply unto thee supplications? Doth he speak unto thee tender things?
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
4 Doth he make a covenant with thee? Dost thou take him for a servant age-during?
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
5 Dost thou play with him as a bird? And dost thou bind him for thy damsels?
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
6 (Feast upon him do companions, They divide him among the merchants!)
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
7 Dost thou fill with barbed irons his skin? And with fish-spears his head?
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
8 Place on him thy hand, Remember the battle — do not add!
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
9 Lo, the hope of him is found a liar, Also at his appearance is not one cast down?
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
10 None so fierce that he doth awake him, And who [is] he before Me stationeth himself?
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
11 Who hath brought before Me and I repay? Under the whole heavens it [is] mine.
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
12 I do not keep silent concerning his parts, And the matter of might, And the grace of his arrangement.
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13 Who hath uncovered the face of his clothing? Within his double bridle who doth enter?
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
14 The doors of his face who hath opened? Round about his teeth [are] terrible.
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
15 A pride — strong ones of shields, Shut up — a close seal.
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
16 One unto another they draw nigh, And air doth not enter between them.
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
17 One unto another they adhere, They stick together and are not separated.
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
18 His sneezings cause light to shine, And his eyes [are] as the eyelids of the dawn.
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
19 Out of his mouth do flames go, sparks of fire escape.
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
20 Out of his nostrils goeth forth smoke, As a blown pot and reeds.
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21 His breath setteth coals on fire, And a flame from his mouth goeth forth.
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
22 In his neck lodge doth strength, And before him doth grief exult.
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23 The flakes of his flesh have adhered — Firm upon him — it is not moved.
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
24 His heart [is] firm as a stone, Yea, firm as the lower piece.
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25 From his rising are the mighty afraid, From breakings they keep themselves free.
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26 The sword of his overtaker standeth not, Spear — dart — and lance.
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
27 He reckoneth iron as straw, brass as rotten wood.
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
28 The son of the bow doth not cause him to flee, Turned by him into stubble are stones of the sling.
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
29 As stubble have darts been reckoned, And he laugheth at the shaking of a javelin.
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
30 Under him [are] sharp points of clay, He spreadeth gold on the mire.
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
31 He causeth to boil as a pot the deep, The sea he maketh as a pot of ointment.
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
32 After him he causeth a path to shine, One thinketh the deep to be hoary.
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
33 There is not on the earth his like, That is made without terror.
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
34 Every high thing he doth see, He [is] king over all sons of pride.
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
