Job 4
1 And Eliphaz the Temanite answereth and saith: —
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Hath one tried a word with thee? — Thou art weary! And to keep in words who is able?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Lo, thou hast instructed many, And feeble hands thou makest strong.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 The stumbling one do thy words raise up, And bowing knees thou dost strengthen.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now, it cometh in unto thee, And thou art weary; It striketh unto thee, and thou art troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not thy reverence thy confidence? Thy hope — the perfection of thy ways?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee, Who, being innocent, hath perished? And where have the upright been cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 As I have seen — ploughers of iniquity, And sowers of misery, reap it!
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 From the breath of God they perish, And from the spirit of His anger consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roaring of a lion, And the voice of a fierce lion, And teeth of young lions have been broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 An old lion is perishing without prey, And the whelps of the lioness do separate.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 And unto me a thing is secretly brought, And receive doth mine ear a little of it.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from visions of the night, In the falling of deep sleep on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Fear hath met me, and trembling, And the multitude of my bones caused to fear.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 And a spirit before my face doth pass, Stand up doth the hair of my flesh;
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It standeth, and I discern not its aspect, A similitude [is] over-against mine eyes, Silence! and a voice I hear:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 'Is mortal man than God more righteous? Than his Maker is a man cleaner?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Lo, in His servants He putteth no credence, Nor in His messengers setteth praise.'
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Also — the inhabitants of houses of clay, (Whose foundation [is] in the dust, They bruise them before a moth.)
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 From morning to evening are beaten down, Without any regarding, for ever they perish.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Hath not their excellency been removed with them? They die, and not in wisdom!
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
