Job 19
1 And Job answereth and saith: —
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Till when do ye afflict my soul, And bruise me with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times ye put me to shame, ye blush not. Ye make yourselves strange to me —
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 And also — truly, I have erred, With me doth my error remain.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 If, truly, over me ye magnify yourselves, And decide against me my reproach;
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Know now, that God turned me upside down, And His net against me hath set round,
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Lo, I cry out — violence, and am not answered, I cry aloud, and there is no judgment.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 My way He hedged up, and I pass not over, And on my paths darkness He placeth.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 Mine honour from off me He hath stripped, And He turneth the crown from my head.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He breaketh me down round about, and I go, And removeth like a tree my hope.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 And He kindleth against me His anger, And reckoneth me to Him as His adversaries.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Come in do His troops together, And they raise up against me their way, And encamp round about my tent.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 My brethren from me He hath put far off, And mine acquaintances surely Have been estranged from me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Ceased have my neighbours And my familiar friends have forgotten me,
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Sojourners of my house and my maids, For a stranger reckon me: An alien I have been in their eyes.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 To my servant I have called, And he doth not answer, With my mouth I make supplication to him.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My spirit is strange to my wife, And my favours to the sons of my [mother's] womb.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Also sucklings have despised me, I rise, and they speak against me.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 Abominate me do all the men of my counsel, And those I have loved, Have been turned against me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 To my skin and to my flesh Cleaved hath my bone, And I deliver myself with the skin of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Pity me, pity me, ye my friends, For the hand of God hath stricken against me.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Why do you pursue me as God? And with my flesh are not satisfied?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Who doth grant now, That my words may be written? Who doth grant that in a book they may be graven?
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 With a pen of iron and lead — For ever in a rock they may be hewn.
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 That — I have known my Redeemer, The Living and the Last, For the dust he doth rise.
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And after my skin hath compassed this [body], Then from my flesh I see God:
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Whom I — I see on my side, And mine eyes have beheld, and not a stranger, Consumed have been my reins in my bosom.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 But ye say, 'Why do we pursue after him?' And the root of the matter hath been found in me.
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Be ye afraid because of the sword, For furious [are] the punishments of the sword, That ye may know that [there is] a judgment.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
