< Job 15 >
1 And Eliphaz the Temanite answereth and saith: —
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Doth a wise man answer [with] vain knowledge? And fill [with] an east wind his belly?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 To reason with a word not useful? And speeches — no profit in them?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Yea, thou dost make reverence void, And dost diminish meditation before God.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 For thy mouth teacheth thine iniquity, And thou chooseth the tongue of the subtile.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Thy mouth declareth thee wicked, and not I, And thy lips testify against thee.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 The first man art thou born? And before the heights wast thou formed?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Of the secret counsel of God dost thou hear? And withdrawest thou unto thee wisdom?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 What hast thou known, and we know not? Understandest thou — and it is not with us?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Both the gray-headed And the very aged [are] among us — Greater than thy father [in] days.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Too few for thee are the comforts of God? And a gentle word [is] with thee,
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 What — doth thine heart take thee away? And what — are thine eyes high?
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 For thou turnest against God thy spirit? And hast brought out words from thy mouth:
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 What [is] man that he is pure, And that he is righteous, one born of woman?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Lo, in His holy ones He putteth no credence, And the heavens have not been pure in His eyes.
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Also — surely abominable and filthy Is man drinking as water perverseness.
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 I shew thee — hearken to me — And this I have seen and declare:
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 Which the wise declare — And have not hid — from their fathers.
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 To them alone was the land given, And a stranger passed not over into their midst:
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 'All days of the wicked he is paining himself, And few years have been laid up for the terrible one.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 A fearful voice [is] in his ears, In peace doth a destroyer come to him.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 He believeth not to return from darkness, And watched [is] he for the sword.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 He is wandering for bread — 'Where [is] it?' He hath known that ready at his hand Is a day of darkness.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Terrify him do adversity and distress, They prevail over him As a king ready for a boaster.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 For he stretched out against God his hand, And against the Mighty he maketh himself mighty.
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 He runneth unto Him with a neck, With thick bosses of his shields.
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 For he hath covered his face with his fat, And maketh vigour over [his] confidence.
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 And he inhabiteth cities cut off, houses not dwelt in, That have been ready to become heaps.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 He is not rich, nor doth his wealth rise, Nor doth he stretch out on earth their continuance.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 He turneth not aside from darkness, His tender branch doth a flame dry up, And he turneth aside at the breath of His mouth!
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Let him not put credence in vanity, He hath been deceived, For vanity is his recompence.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 Not in his day is it completed, And his bending branch is not green.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 He shaketh off as a vine his unripe fruit, And casteth off as an olive his blossom.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 For the company of the profane [is] gloomy, And fire hath consumed tents of bribery.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 To conceive misery, and to bear iniquity, Even their heart doth prepare deceit.
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.