James 2
1 My brethren, hold not, in respect of persons, the faith of the glory of our Lord Jesus Christ,
Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos.
2 for if there may come into your synagogue a man with gold ring, in gay raiment, and there may come in also a poor man in vile raiment,
Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare,
3 and ye may look upon him bearing the gay raiment, and may say to him, 'Thou — sit thou here well,' and to the poor man may say, 'Thou — stand thou there, or, Sit thou here under my footstool,' —
și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”,
4 ye did not judge fully in yourselves, and did become ill-reasoning judges.
nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele?
5 Hearken, my brethren beloved, did not God choose the poor of this world, rich in faith, and heirs of the reign that He promised to those loving Him?
Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc?
6 and ye did dishonour the poor one; do not the rich oppress you and themselves draw you to judgment-seats;
Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor?
7 do they not themselves speak evil of the good name that was called upon you?
Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?
8 If, indeed, royal law ye complete, according to the Writing, 'Thou shalt love thy neighbour as thyself,' — ye do well;
Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci.
9 and if ye accept persons, sin ye do work, being convicted by the law as transgressors;
Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege.
10 for whoever the whole law shall keep, and shall stumble in one [point], he hath become guilty of all;
Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate.
11 for He who is saying, 'Thou mayest not commit adultery,' said also, 'Thou mayest do no murder;' and if thou shalt not commit adultery, and shalt commit murder, thou hast become a transgressor of law;
Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii.
12 so speak ye and so do, as about by a law of liberty to be judged,
Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății.
13 for the judgment without kindness [is] to him not having done kindness, and exult doth kindness over judgment.
Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
14 What [is] the profit, my brethren, if faith, any one may speak of having, and works he may not have? is that faith able to save him?
La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui?
15 and if a brother or sister may be naked, and may be destitute of the daily food,
Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică,
16 and any one of you may say to them, 'Depart ye in peace, be warmed, and be filled,' and may not give to them the things needful for the body, what [is] the profit?
iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun?
17 so also the faith, if it may not have works, is dead by itself.
Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.
18 But say may some one, Thou hast faith, and I have works, shew me thy faith out of thy works, and I will shew thee out of my works my faith:
Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 thou — thou dost believe that God is one; thou dost well, and the demons believe, and they shudder!
Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură.
20 And dost thou wish to know, O vain man, that the faith apart from the works is dead?
Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă?
21 Abraham our father — was not he declared righteous out of works, having brought up Isaac his son upon the altar?
Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar?
22 dost thou see that the faith was working with his works, and out of the works the faith was perfected?
Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința.
23 and fulfilled was the Writing that is saying, 'And Abraham did believe God, and it was reckoned to him — to righteousness;' and, 'Friend of God' he was called.
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Ye see, then, that out of works is man declared righteous, and not out of faith only;
Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință.
25 and in like manner also Rahab the harlot — was she not out of works declared righteous, having received the messengers, and by another way having sent forth?
În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale?
26 for as the body apart from the spirit is dead, so also the faith apart from the works is dead.
Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.
