James 2
1 Mi britheren, nyle ye haue the feith of oure Lord Jhesu Crist of glorie, in accepcioun of persoones.
Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos.
2 For if a man `that hath a goldun ring, and in a feire clothing, cometh in youre cumpany, and a pore man entrith in a foul clothing,
Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare,
3 and if ye biholden in to hym that is clothid with clere clothing, and if ye seie to hym, Sitte thou here wel; but to the pore man ye seien, Stonde thou there, ethir sitte vndur the stool of my feet; whether ye demen not anentis you silf,
și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”,
4 and ben maad domesmen of wickid thouytis?
nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele?
5 Heere ye, my moost dereworthe britheren, whethir God chees not pore men in this world, riche in feith, and eiris of the kyngdom, that God bihiyte to men that louen him?
Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc?
6 But ye han dispisid the pore man. Whether riche men oppressen not you bi power, and thei drawen you to domes?
Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor?
7 Whether thei blasfemen not the good name, that is clepid to help on you?
Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?
8 Netheles if ye performen the kingis lawe, bi scripturis, Thou schalt loue thi neiybour as thi silf, ye don wel.
Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci.
9 But if ye taken persones, ye worchen synne, and ben repreued of the lawe, as trespasseris.
Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege.
10 And who euere kepith al the lawe, but offendith in oon, he is maad gilti of alle.
Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate.
11 For he that seide, Thou schalt do no letcherie, seide also, Thou schalt not sle; that if thou doist not letcherie, but thou sleest, thou art maad trespassour of the lawe.
Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii.
12 Thus speke ye, and thus do ye, as bigynnynge to be demyd bi the lawe of fredom.
Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății.
13 For whi dom with out merci is to hym, that doith no mercy; but merci aboue reisith dom.
Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
14 Mi britheren, what schal it profite, if ony man seie that he hath feith, but he hath not the werkis? whether feith schal mowe saue hym?
La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui?
15 And if a brother ethir sister be nakid, and han nede of ech daies lyuelode,
Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică,
16 and if ony of you seie to hem, Go ye in pees, be ye maad hoot, and be ye fillid; but if ye yyuen not to hem tho thingis that ben necessarie to bodi, what schal it profite?
iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun?
17 So also feith, if it hath not werkis, is deed in it silf.
Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.
18 But summan schal seie, Thou hast feith, and Y haue werkis; schewe thou to me thi feith with out werkis, and Y schal schewe to thee my feith of werkis.
Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 Thou bileuest, that o God is; thou doist wel; and deuelis bileuen, and tremblen.
Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură.
20 But wolt thou wite, thou veyn man, that feith with out werkis is idul?
Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă?
21 Whether Abraham, oure fadir, was not iustified of werkis, offringe Ysaac, his sone, on the auter?
Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar?
22 Therfor thou seest, that feith wrouyte with hise werkis, and his feith was fillid of werkis.
Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința.
23 And the scripture was fillid, seiynge, Abraham bileuede to God, and it was arettid to hym to riytwisnesse, and he was clepid the freend of God.
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Ye seen that a man is iustified of werkis, and not of feith oneli.
Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință.
25 In lijk maner, and whether also Raab, the hoore, was not iustified of werkis, and resseyuede the messangeris, and sente hem out bi anothir weie?
În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale?
26 For as the bodi with out spirit is deed, so also feith with out werkis is deed.
Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.
