< 2 Corinthians 10 >

1 And Y my silf Poul biseche you, bi the myldenesse and softnesse of Crist, which in the face am meke among you, and Y absent triste in you.
Eu, Pavel, vă rog cu smerenia și blândețea lui Hristos, eu, care, în prezența voastră, sunt smerit între voi, dar, lipsind, sunt îndrăzneț față de voi.
2 For Y preie you, that lest Y present be not bold bi the trist, in which Y am gessid to be bold in to summe, that demen vs, as if we wandren aftir the fleisch.
Da, vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu-mi arăt curajul cu încrederea cu care intenționez să fiu îndrăzneț împotriva unora, care ne consideră că umblăm după trup.
3 For we walkynge in fleisch, fiyten not aftir the fleisch.
Căci, deși umblăm în carne, nu ne luptăm după carne;
4 For the armuris of oure knyythod ben not fleischli, but myyti bi God to the distruccioun of strengthis. And we distrien counsels,
căci armele luptei noastre nu sunt din carne, ci puternice înaintea lui Dumnezeu pentru dărâmarea întăriturilor,
5 and alle hiynesse that hiyeth it silf ayens the science of God, and dryuen `in to caitifte al vndirstonding in to the seruyce of Crist.
dărâmând închipuirile și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând orice gând în captivitate pentru supunerea lui Hristos,
6 And we han redi to venge al vnobedience, whanne youre obedience schal be fillid.
și fiind gata să răzbune orice neascultare, când supunerea voastră va fi deplină.
7 Se ye the thingis that ben after the face. If ony man trustith to him silf, that he is of Crist, thenke he this thing eft anentis hym silf,
Privești lucrurile doar așa cum apar în fața ta? Dacă cineva se încrede în sine însuși că este al lui Hristos, să se gândească iarăși cu sine însuși că, după cum el este al lui Hristos, tot așa și noi suntem ai lui Hristos.
8 for as he is Cristis, so also we. For if Y schal glorie ony thing more of oure power, which the Lord yaf to vs in to edifiyng, and not in to youre distruccioun, Y schal not be schamed.
Căci chiar dacă mă laud oarecum din belșug cu privire la autoritatea noastră, pe care Domnul a dat-o pentru a vă zidi și nu pentru a vă doborî, nu mă voi rușina,
9 But that Y be not gessid as to fere you bi epistlis,
ca să nu pară că vreau să vă îngrozesc prin scrisorile mele.
10 for thei seien, That epistlis ben greuouse and stronge, but the presence of the bodi is feble, and the word worthi to be dispisid.
Căci “scrisorile lui”, spun ei, “sunt grele și puternice, dar prezența lui trupească este slabă, iar vorbirea lui este disprețuită”.
11 He that is suche oon, thenke this, for suche as we absent ben in word bi pistlis, suche we ben present in dede.
O astfel de persoană să se gândească la acest lucru: ceea ce suntem prin scrisori în cuvânt când suntem absenți, așa suntem și în fapte când suntem prezenți.
12 For we doren not putte vs among, or comparisoune vs to summen, that comenden hem silf; but we mesuren vs in vs silf, and comparisounen vs silf to vs.
Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne comparăm cu unii dintre cei ce se recomandă. Dar ei înșiși, măsurându-se pe ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, sunt fără pricepere.
13 For we schulen not haue glorie ouer mesure, but bi the mesure of the reule which God mesuride to vs, the mesure that stretchith to you.
Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limitele cuvenite, ci în limitele cu care ne-a rânduit Dumnezeu, care ajung până la voi.
14 For we ouerstretchen not forth vs, as not stretchinge to you. For to you we camen in the gospel of Crist,
Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum nu am ajunge până la voi. Căci am ajuns până la voi cu Vestea cea Bună a lui Hristos,
15 not gloriynge ouer mesure in othere mennus trauelis. For we `han hope of youre feith that wexith in you to be magnefied bi oure reule in abundaunce,
fără să ne lăudăm dincolo de limitele cuvenite, în lucrarea altora, ci având nădejdea că, pe măsură ce crește credința voastră, vom fi măriți din belșug de voi în sfera noastră de influență,
16 also to preche in to tho thingis that ben biyendis you, not to haue glorie in othere mennus reule, in these thingis that ben maad redi.
astfel încât să propovăduim Vestea cea Bună chiar și în părțile de dincolo de voi, nu să ne lăudăm cu ceea ce a făcut deja altcineva.
17 He that glorieth, haue glorie in the Lord.
ci “cel care se laudă, să se laude în Domnul”.
18 For not he that comendith hym silf is preuyd, but whom God comendith.
Căci nu cel care se laudă pe sine este aprobat, ci cel pe care îl laudă Domnul.

< 2 Corinthians 10 >